PDF - Limba Romana

334Mihail Gh. Cibotaru constă în capacitateade a proiecta realitateaconcret-istorică prin simbolul vârcolacilorşi cel al eclipsei. Datorităacestora, noua lucrare a scriitoruluinu este o reproducere reportericeascăa faptelor de viaţă, ci seîncarcă de semnificaţii etice majoreprin evocarea unor imagini impresionantede o incontestabilă puterede sugestie artistică.Că rămâne să spunem şi cevaelogios despre modul în care autorulEclipsei l-a prezentat pe NichiforBăieşu şi a creat şi alte câteva personaje,mai puţin memorabile, esteadevărat. Că nu sunt la fel de impresionantepaginile în care e descrisăaflarea lui Goriţă Arnăutu în satul debaştină, în care revine cu o istoricăîntârziere, e, de asemenea, unadevăr. Că spre sfârşitul romanuluine simţim ca în faţa unei autenticelovituri de teatru (ne referim la întâlnirealui Arnăutu cu şeful de laSecuritate, care nu e decât copilulnăscut în vagonul de deportaţi încare se aflase şi protagonistul cărţii),poate ar necesita unele comentariieventual neunivoce. Subliniemtotuşi că cel mai veridic personaj alromanului este Buliharu, asemănătorîntrucâtva, prin modalitatea dea fi prezentat, cu Anton Ezâtu dinSemănătorii, că, deşi cam prolixe,sunt memorabile şi paginile în careTrifan Hrincă apare în situaţia de anu putea muri şi de a-şi cere iertarede la toţi acei pe care i-a năpăstuitprin hidoşenia alcătuirii sale sufleteştişi prin zelul faţă de regimulcomunist criminal, că şi acest personajare un tic verbal caracterizant(„luând în conderaţie”), ca şi AntonEzâtu din Semănătorii („voobşce”),şi că noua carte a lui Mihail Gh.limba RomânăCibotaru merită să fie citită, eventual– discutată pe larg, în scopulunei popularizări extinse.Revenind la faptul că Eclipsaa apărut în revistă în 1990, menţionămcă romanul prezintă interes şiazi, contribuind la o înţelegere maiadâncă a unor adevăruri – sângerândeîncă – despre ororile regimuluicomunist. Lectura este agreabilăşi în prezent datorită personajelormemorabile şi episoadelor dramatice,pe ici-colo – cutremurătoare, încare se produc acestea; surprindeplăcut ponderea elementului psihologicîn caracterizarea personajelorşi în motivarea acţiunilor, din carecauză se retrage oarecum în planulsecund al naraţiunii elementul publicistic/ memorialistic. Iată de cecredem că, indiferent de evoluţialiteraturii noastre şi a sensibilităţiicititorului, romanul Eclipsa nu esteo carte numai a timpului apariţiei înrevistă, ci şi a prezentului care n-arenici un motiv de a înceta să se interesezede fărădelegile săvârşiteîn bătătura noastră de ciuma roşie,apoi şi a viitorului în care neuitareajertfelor regimului totalitar deodinioară va rămâne un imperativ,mai ales că scriitura propriu-zisăa autorului este – repetăm – vieşi îmbietoare la citit, presărată cuamănunte şi detalii concrete, semnificative,cum ar fi vestonul à laStalin, comandat croitorului de cătrepreşedintele Trifan Hrincă, custări dramatice încordate care stimuleazăcuriozitatea lectorului, caaceea în care se pomenesc GrigoreArnăutu şi Ilenuţa Ciofu când TeofilBuliharu era pe punctul de a seîneca în mlaştină, cu simboluri şiepisoade simbolice, ca acelea alevârcolacilor şi... eclipsei.