PDF - Limba Romana

256lui superior, între Căinari, Cubolta,Răut, Copăceanca, se află o întinsăregiune de câmp deluros, stepic,mai coborât decât regiunea nistreană,mai sărac în umezeală şi în apăcurgătoare şi freatică, lipsit completde pădure. Vechiul ţinut al Sorociişi-a anexat, pornind dinspre Nistru,această regiune care mult timp –aproape până la sfârşitul secoluluitrecut – a fost zona de păstorit a ţinutului,cu herghelii de cai şi turmede vite cornute mari şi de oi, cu satemult mai rar decât în Răsărit şi cu omare proprietate puternic dezvoltată.Era o anexă economică necesarăla regiunea podişului răsăritean,mai mult redusă şi mai săracă înspaţii pastorale şi agricole.Acelaşi rol îl joacă, pentru parteasudică a podişului, regiunea decâmp deluros dintre Ciulucul superiorşi valea Răutului de la Bălţi înjos, regiune anexată şi ea în toatetimpurie ţinutului Sorocii sub denumireade „Ocolul de peste Răut ”.După cum se vede, ţinutul Sorociide la formarea lui a cuprins unmănunchi de regiuni naturale, care-şiîmbină resursele lor economice şi lecompletează în chip fericit.În Apus ţinutul nu a depăşitniciodată linia de despărţire a apelordintre Nistru şi Prut; tot aici valeadestul de adâncă a Ciuhuruluisuperior i-a servit de limită cu ţinutulHotinului. În Sud regiunea Ciulucurilora fost atrasă în mod natural maimult spre Orhei, după cum tot spreacesta a fost atrasă – după direcţiavăilor şi înclinarea reliefului – regiuneade la Sud de Ciorna.În limitele arătate şi cu structurafizică si economică analizatămai sus, ţinutul Sorocii a răzbitlimba Românăpeste toate contingenţele istorice,rămânând în fond acelaşi până înzilele noastre; părţi de câmp i-aufost rupte pentru rotunjirea judeţuluiBălţilor, creat de Ruşi după răpiredin crâmpeiele de ţinuturi moldoveneştirămase dincolo de Prut; peNistru judeţul Orheiului i-a luat oseamă de sate din stânga Ciornei.De fapt însă şi azi judeţul Sorociicuprinde elementele esenţiale alevechiului ţinut: „podişul” din Răsăritşi „câmpul” din Apus.Să revenim însă mai deaproapela omul din ţinutul Sorocii.Documentele interne moldoveneştidin sec. XVI şi XVII ne aratăo puzderie de sate în cuprinsularătat al ţinutului. Apar locuite desşi câmpul din Apus, şi podişul dinRăsărit. Harta lui D. Cantemir din„Descrierea Moldovei” însă, carene înfăţişează stări de la începutulsec. al XVIII-lea, deşi este incompletă,deja ne arată sate aproapenumai în lungul Răutului mijlociu şi alNistrului. În Apusul ţinutului ea poartăchiar inscripţia „Campi Deserti ”.E un semn vădit că populaţia româneascădin regiunea câmpului începesă se rărească. Starea aceastane-o confirmă şi alte hărţi străinedin sec. al XVIII-lea, cum sunt hărţilelui Hasius, A. G. Babemio (1766şi 1769), cum este mai ales mareahartă rusească a Moldovei, a luiBauer (1772). În toate aceste hărţivedem populaţia ţinutului Sorociiretranşată în sate aproape numaiîn regiunea înaltă şi împădurită dinEst, satele din Apus acum în ceamai mare parte au dispărut.Fenomenul acesta geograficomenesc este strâns legat de stăriletulburi din Moldova din acea epocă,