PDF - Limba Romana

126limba RomânăAltceva nimic, nimic,nimic.(Un om s-apleacă peste margini).Cf., în acest sens, şi poezia Ani, pribegie şi somn.Înaintarea noastră, ca o pribegie pe cărările rătăcitoare ale vieţii,trecerea noastră spre „dincolo”, dinspre răsărit spre apus, dinspre luminăspre întuneric, se face pe acest fond al „secării cuvintelor”, al „îmbolnăviriistrunelor”, al căror sunet a însoţit căutarea de zi cu zi a limanuluidin urmă.(51) Purtăm fără lacrimio boală în struneşi mergem de-a pururispre soare apune.(Cântareţi bolnavi).De aici vine încercarea poetului de a vătui toate tonalităţile, de a puneîntre sursele sonore şi spiritul nostru un întreg arsenal care contribuie lapierderea capacităţilor de rezonanţă.6. De aici provine drama poetului, ca tălmăcitor al inaudibilului,despre care am amintit mai sus, în legătură cu incompatibilitatea dintre cuvântulrostit şi semnul primit. Rostul poetului este acela de „a asculta lucrurileîn starea lor originară”, de a încerca să înţeleagă pe cale intuitivă semneleşi enigmele pe care raţiunea şi bunul simţ comun nu le pot revela 6 .O soluţie a ieşirii din impas ar fi să folosească el însuşi semne, în principiu– semnele cuvintelor – lacrimi topite în cristalul metaforelor.(52) Piezişe cad lacrimi din veac.Invoc cu semne uitare şi leac.(Boală).Apoi, căutarea sunetului de argint, a esenţei sunetelor, necesare şisuficiente pentru a transmite semenilor fragmente din enigmele universului,face parte din drama cotidiană, asumată, a oricărui creator autentic de artă.Recunoaştem în versurile blagiene cu sensul unei profesiuni de credinţă,precum Ardere, dureroasa întrebare eminesciană („Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?”) 7 ; interogaţia este formulată dintr-o perspectivăîncă mai tragică în poezia lui Lucian Blaga, pentru că este vorba aici nuatât despre relaţia poet – societate, ci despre relaţiile mai profunde „divinitate– poet – umanitate”, „absolut – poezie – existenţă”.(53) Fiinţă tu – găsi-voi cândva cuvântulsunet d-argint, de foc şi ritulunei rostiri egaleîn veci arderii tale?……………………………….unde şi când găsi-voi singurul cuvântîn cercul nopţii să te-ncânt?……………………………….cuvântul unde-i ca un nimbsă te ridice peste timp?……………………………….