PDF - Limba Romana

36limba RomânăEx.: (pentru „ambito”) „Jucau pe canapea şi peste trupul întins al Octavieimai curând reflexele focului din soba de tuci, care dogoreşte aproapeînăbuşitor” (p. 312).3. Context„Prin context trebuie să se înţeleagă realitatea globală care înconjoarăsemnul. La rândul său, această realitate poate consta din «semne»sau «non-semne»” 30 .a) context idiolingvistic„contextul idiolingvistic, adică însăşi limba cu care se vorbeşte: toatesemnele unei limbi, utilizate într‐un act lingvistic, se găsesc într-o relaţiein absentia cu alte elemente semnice ale aceleiaşi limbi” 31 .b) context de discurs (direct / indirect 32 , pozitiv / negativ)„contextul de discurs, adică textul însuşi drept «cadru» al oricăreidintre părţile sale […]. Este deosebit de important să observăm că acestcontext de discurs constă nu numai din ceea ce precede segmentul detext […], ci şi ceea ce îi urmează” 33 .[Contextul de discurs pozitiv / negativ]: „în mod obişnuit se aminteştedoar existenţa primului dintre acestea. Dimpotrivă, apare importantcă şi ceea ce nu se spune, şi «ceea ce rămâne deoparte» să fie luat înconsiderare ca text posibil. Multe funcţii textuale pot trimite la ceva cenu s‐a spus, dar tocmai la care se face referire. Acte lingvistice ca aluzia,insinuarea, sau sugestia («trimiterea discretă») funcţionează adeseadatorită acestor «omisiuni» din text, recunoscute de cel ce interpreteazăca fiind presupuneri referitor la ceea ce este spus, ca ceva ce trebuie înmod tacit «umplut». Chiar şi tăcerea poate fi simbolică, nespusul poateavea un sens particular” 34 .Ex.: „«Pe unde umblă gândurile poetului?» «Prin raiul buruienilorde leac!» «Sau poate mai degrabă prin nopţile de la vadul Mureşului?»«Eşti rea, Ana. Dă‐mi voie să nu răspund, de vreme ce chiar cândumblam pe la hanul brodnicilor, gândurile mele băteau mereu la altăpoartă»” (p. 384).În acest fragment se găsesc cel puţin două aluzii, contrapuse ca douăflorete: raiul buruienilor de leac evocă obiceiul lui Axente de a o întâmpina încale pe Ana cu nume de plante de leac, într‐o perioadă a renaşterii relaţieilor, iar nopţile de la vadul Mureşului evocă vizitele lui Axente la brod şi, maiales, la Octavia Olteanu. Luând în considerare şi reacţia lui Axente, acestdin urmă exemplu poate fi considerat, mai degrabă, o insinuare.Ex.: „Le‐am spus [părerile], dar ieşind din această încăpere voi fi mutca o lebădă” (p. 289); „şi tace fiecare. […] tăceri substanţiale. […] Cândtăcerile se înfiinţează, e ca şi cum ne‐am vorbi într‐un grai neomenesc,despre câte de toate, despre apă şi vânt, despre lume, despre noi. Cuvintele,ce le găsim după atari eclipse ale graiului, sunt mai grele decât celeobişnuite. Dar învăţăm tot mai mult să îndrăgim gândul neîmbrăcat în sunet.La început a fost tăcerea” (p. 451).Celebra expresie mut ca o lebădă a pătruns, după cum se vede, şi în