PDF - Limba Romana

Profil 303mei e o datorie – una dintre celepatriotice”. Vă rugăm să descrieţi,pentru cititorii noştri, eficienţa instructivăa acestui gest.– Fac acest lucru dintr-o datoriede conştiinţă. Cu atât mai mult cu câtnu-mi scapă nici un prilej din cadrulorelor de curs pentru a le reaminticitatul respectiv atunci când cinevacomite vreo greşeală de exprimare.Pe parcursul practicii pedagogicele cer studenţilor să procedeze cuelevii lor la fel. Iar deasupra tableisă scrie cu litere mari acest citat. Maipot să mă laud şi cu faptul că ţin uncurs opţional „Corectitudine în vorbireaorală şi scrisă”, frecventat de60 de studenţi de la diferite facultăţi:de litere, de limbi străine, de jurnalism,de economie, de drept, istorieşi psihologie ş.a.– Afirmaţi undeva că (citez)„ar trebui să facem ceva întrusalvargardarea limbii oficiale astatului. Căci, trebuie să recunoaştem,ne-am întors la anul1989. Peste tot se vorbeşte, predominant,în limba rusă. Pânăşi în instituţiile statale limba românăeste neglijată”. Ce acţiuniconcrete ar trebui totuşi să seîntreprindă în această direcţie?Şi la ce nivel: universitar, academic,administrativ, guvernamental?Sau fiecare vorbitor trebuiesă conştientizeze necesitatea dea vorbi ca un om civilizat?– Fără anumite acţiuni concretevom bate pasul pe loc încă mulţiani înainte. Acţiunile pot fi multiple,dar principala, mi se pare, ar fi impunereaunui examen prin care oriceangajat (funcţionar) să probezeo bună cunoaştere a limbii române,indiferent de domeniul în care activează.Cum poate fi acceptat unsecretar-referent care nu cunoaştenormele limbii literare? Cum trecetestele concursului un colaboratoral audiovizualului care, în loc săvorbească frumos, corect, face greşeligramaticale? Cu ce drept moralconduce un minister (în special celal educaţiei, al culturii, de externe)cineva care transpiră în căutareacuvântului potrivit, fără să reuşeascăsă-l găsească?... Ce autoritate poateavea (di)rectorul şcolii medii sau superioareîn faţa elevilor (studenţilor),dacă nu posedă arta vorbirii? Desprece calitate a procesului educaţionalpoate fi vorba acolo unde profesorulnu-şi poate expune gândurile (ideile)cu claritate şi precizie? Numiţi-mi undomeniu în care claritatea discursuluiar putea fi neglijată. Imaginaţi-văcă un poliţist din serviciul rutieropreşte un autoturism din Româniaşi-l întreabă pe şofer de ce „nu şi-apus cureaua”. Acesta, obişnuit săspună centură, la sigur, nu-l va înţelege.Aşa cum nu era înţeles, cuani în urmă, un intelectual basarabeancare, după ce a luat masa laun restaurant din Bucureşti, îl întrebăpe ospătar: „Cât de pe mine?”. Necunoaşterealimbii ar periclita comunicareadintre un om de stat de la noişi un străin, dacă translatorul nu arfi unul autohton, care să cunoascăexpresiile „specifice” pentru aceastăzonă, de tipul: „nu mi se primeşte”,„hotărâm întrebarea”, „m-am oformatla lucru” etc.– Rezultă că pârghia principală,capabilă să oblige toateverigile din subordine să respectelegislaţia lingvistică, ar trebuicăutată în structurile „de vârf”.– Fără îndoială. Îmi aduc amin-