PDF - Limba Romana

62limba Românăla Bucureşti. În 1971 lui E. Coşeriui s-a conferit titlul de Doctor HonorisCausa al Universităţii din Bucureşti,apoi a fost invitat să participela cursurile de vară de la Sinaia.După 1989 relaţiile lui Coşeriu culingviştii din România s-au intensificat,iar interesul său pentru tot cese scria şi se publica în ţară a fostconstant. În final, M. Sala mărturiseşte:„Deşi nu am dezvoltat ideileMaestrului aşa cum a făcut-o colegulmeu Andrei Avram într-un articoldedicat conceptului de normă în fonologie,sau cum au făcut-o alţi doicolegi – Mircea Borcilă şi NicolaeSaramandu – care au difuzat ideilesale în mediul românesc, totuşi amaplicat principiile lui E. Coşeriu încercetările mele dedicate spanioleiamericane şi, mai ales, în studiilecare au ca temă româna printrelimbile romanice” (p. 396).Subsemnata abordează temaLa théorie d’Eugenio Coseriu etla linguistique soviétique, maiprecis impactul pe care l-au avutanumite aspecte ale lingvisticii integraleîn fosta U.R.S.S. Impregnatădecenii de-a rândul de ideologiamarxistă şi concepută ca o alternativăla ştiinţa limbajului de pestehotare, lingvistica sovietică revinela normalitate odată cu recuperareavalorilor lingvisticii occidentale.În acest context, traducerea unorstudii din E. Coşeriu, în special acapodoperei sale Sincronie, diacronieşi istorie încă în 1963, asumareadistincţiei sistem / normă / vorbire,preluarea unor concepte din lexematică,a tezelor sale despre limbajşi poezie, le-a permis lingviştilorsovietici să recupereze realizărileoccidentale, să se sincronizeze cuştiinţa occidentală şi să depăşeascăcriza în care se afla lingvisticasovietică la acea vreme.5. În Il romeno tra le lingueromanze: uno studio di tipologiadinamica Michele Metzeltin (Universitateadin Viena) se referă la specificullimbii române în context romanic.În viziunea sa, componenta nelatinăa lexicului limbii române genereazăun fel de „opacitate” romanică, darîn acelaşi timp îi conferă şi o particularitatedistinctă. Totuşi anumitedezvoltări fonetice şi semantice, precumşi numeroasele împrumuturi dinlimbile balcanice, împrumuturi carelipsesc în limbile romanice occidentale,contribuie uneori la neînţelegereaimediată, generând anumitedificultăţi de comprehensiune chiarşi în rândul romaniştilor.6. Mitja Skubic de la Universitateadin Ljubliana, în Otro dia – adoua zi, reia în discuţie aceastăsintagmă, deoarece „pentru a aduceun omagiu memoriei lui EugeniuCoşeriu, remarcabil lingvist românşi pasionat studios al limbii spaniole,nu am putut alege decât o temăcare să cuprindă atât româna, limbaîn care lingvistul s-a născut, câtşi spaniola, limbă a cărei esenţă astudiat-o şi în care şi-a scris majoritateastudiilor” (p. 397).* * *Apărut în condiţii grafice excelente,volumul publicat de profesorulVincenzo Orioles se deosebeştede celelalte omagii aduse lui EugeniuCoşeriu în străinătate prin numărulmare al participanţilor şi printematica extrem de vastă pe careo abordează, fiind totodată cel maisubstanţial (453 de pagini) omagiuapărut până în prezent.