PDF - Limba Romana

Actualitatea clasicilor 273muncii de cercetare a istoricilor români, dar şi din străinătate; în floareavârstei, editează un volum de Cugetări (1910, cu ulterioare completări) – „osinteza de gândire a lui Nicolae Iorga (...), esenţa întregii sale opere (...).Alături de Poeziile lui Eminescu, Cugetările [alcătuiesc] temelia edificiuluispiritualităţii româneşti” (B. Theodorescu).Patriot fervent, luptător pentru unirea tuturor pământurilor româneşti, aavut o dragoste aparte pentru teritoriile româneşti înstrăinate: Transilvania,Banatul, Bucovina şi Basarabia, pe care a calificat-o (în 1931) ca „mânadreaptă a trupului României” [cu care românii să-şi facă semnul crucii], încăîn 1905, N. Iorga scrie Neamul românesc în Basarabia, sensibilizând opiniapublică din România asupra existenţei dramatice a basarabenilor subjugul rusesc, această lucrare fiind urmată de volumul monografic Basarabianoastră – „adevărata evanghelie de mângâiere şi încurajare a românilorbasarabeni” (Ion Pelivan). A salutat cu mult entuziasm Unirea din 27martie 1918, iar la 27 iunie 1940, faţă cu tragedia cedării către U.R.S.S. aBasarabiei şi Nordului Bucovinei, N. Iorga s-a pronunţat categoric, în celedouă şedinţe ale Consiliului de Coroană, împotriva acceptării ultimatumuluirusesc, optând pentru rezistenţă armată.În viaţa publică s-a manifestat ca fondator al Partidului Naţional Democrat(1910), a fost deputat, apoi preşedinte al Primei Adunări a Deputaţilordin România întregită (1918); este preşedinte al Consiliului de Miniştri,apoi şi ministru secretar de stat (1938). A militat pentru democratizareasocietăţii, pentru îmbunătăţirea vieţii şi culturalizarea maselor; s-a ridicatferm împotriva intoleranţei, violenţei şi războaielor.A fondat, a condus şi a redactat ziare şi reviste (inclusiv câteva despecialitate şi faimoase publicaţii literar-culturale: Revista istorică, Sămănătorul,Neamul românesc, Floarea darurilor, Cuget clar etc.). Cofondatoral Institutului de Studii Sud-Est-Europene şi al revistei acestuia (1914),N. Iorga a întemeiat şi animat societăţi şi fundaţii culturale, UniversitateaPopulară din „patria sa cea mică”, Vălenii de Munte, neavând echivalenteîn lume. A fost un bun bibliograf şi un bibliofil de marcă, deţinător al uneibiblioteci excepţionale, a preţuit mult lecturile şi cartea, despre care a spus:„O, sfintele mele cărţi (...), cât de mult vă datorez că sunt om, că sunt omadevărat (...)”.Membru corespondent (1907), apoi membru titular al Academiei Române(1910); aproape 40 de universităţi şi academii din Europa l-au alesmembru titular sau i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, recunoscându-i,astfel, încă în timpul vieţii, contribuţiile şi meritele deosebite desavant. A rămas „una dintre personalităţile legendare înfipte pentru veşnicieîn glia ţării sale şi în istoria inteligenţei umane” (prof. dr. Henri Focillon,istoric francez).Numele lui N. Iorga îl poartă Institutul de Istorie al Academiei Române,o stradă centrală din Bucureşti; la fel, N. Iorga se numeşte o stradă dincentrul Chişinăului şi un liceu din sectorul Botanica al capitalei RepubliciiMoldova.