PDF - Limba Romana

296limba Română• Arta pentru artă? – O stare de spirit a unei... stări de spirit.• Tren tras pe linie răposată. (Pardon: moartă.)• De fapt, ideologii bolşevismului l-au gândit pe impostorul, uzurpatorulMoş Gerilă ca pe un Moş Gherilă.• Uneori, şefii de stat spun cu voce gravă prostii grave.• De când cu CD-urile, Themis nu mai ascultă şi cealaltă parte.• Nu-ţi neglija inamicii şi concurenţii: intenţiile lor ţin de buna funcţionarea voinţei şi strădaniei tale.• „Mai bine să fii bătrână de când lumea, decât să fii moartă”, zice Moartea...• O clipă-două în care litera pe care o încondeiezi e desen animat...• Un drum părăsit e un drum ce s-a pomenit... pe drumuri.• De regulă, în ceea ce priveşte invocarea minunii, neîncrederea se potriveştede minune.• Onestitatea cinică a călăului: a fi chit cu toată lumea. El nu înşală nicipatronul, nici pe cel cu ghinion – totdeauna îşi face treaba până la capăt.• Poezia e o vegetaţie cu rădăcinile în cer şi frunzişul în ţărână.• Talentul şi Fortuna – doi orbi, uneori norocoşi, întâlnindu-se pe dibuite.• K.G.B.-ul şi cenzura erau unităţi de genişti pentru dezamorsarea ideilor(cu tot cu cap).• Absolutul e ceva ce mereu va mai lăsa (ceva) de dorit.• Pensionarea e prologul epilogului.• Problemele omului se înmulţesc în progresie geometrică, rezolvările ţinînsă de indolenta şi sincopata progresie aritmetică şi... aritmică, pânăla... aritmie.• Ce obositoare, iar uneori înfricoşătoare este poezia superstiţiilor!...• Deşertăciunea... deşteptăciunilor, deşteptăciunea... deşertăciunilor... –cam aceasta e „filozofia” existenţei biblico-umane.• Nu e deloc exclus ca, în unele cazuri, firul Ariadnei să ducă spre ştreangsau chiar să devină ştreang.• De regulă, cei care îşi salvează pielea nu-şi salvează şi sufletul.• Dacă noi am înţelege din privirile câinilor acelaşi lucru, ca oameni – ne-amînţelege mult mai bine.• Infinitul ar fi ceva dincolo de înlăuntru şi de în afară. Este, pur şi simplu,otova, o omniprezenţă.• Dumnezeu? – Inventatorul invenţiei.• Columb a fost un navigator foarte bun, însă şi un adevărat geniu al... întâmplătorului.• Trecut, prezent şi viitor… Însă nu numai… Pentru că mai există şi a patradimensiune cardinală a timpului: niciodată.