PDF - Limba Romana

Simpozion 257provocată de războaiele ce au locaici în jumătatea a doua a secoluluiXVII şi în sec. XVIII între Turcişi Poloni şi între Turci şi Ruşi. Dincauza nesiguranţei, populaţia câmpuluimai ales îşi părăseşte sateleşi se refugiază, câmpul devenindpustiu, având sate extrem de rari,moşiile trec în seama mănăstirilor,mulţi boieri adună acum proprietăţimari pe care încă se mai pomenescseliştile satelor dispărute. Păşunatulvitelor devine acum în tot bazinulsuperior al Răutului ocupaţia principală.Până şi Tătarii din Bugeacpe la 1766, precum şi Turcii şi Lajii,ajunsese aici cu hergheliile şi tamazlâcurilelor. Populaţia ţinutului Sorocaeste acum înghesuită pe podişuldinspre Nistru într-un mediu maiapărat. Satele aici încă-s numeroase,aproape toate fiind răzeşeşti; legăturilecu pământul aici sunt vechi şisolide; bogăţia resurselor de trai emare: omul nu se îndură să-şi părăseascăvechile aşezări. Aici e unicultârg mai de seamă al regiunii, aicie Nistrul, aici sunt văile şi grădinile,aici sunt satele mari şi vechi; aicisunt cele şapte mănăstiri ale ţinutului;aici sunt pădurile şi văgăunileNistrului, unde la nevoie se poateaştepta trecerea urgiei. Populaţiaromânească stă îngrămădită aicipe dunga aceasta de pământ de-alungul bătrânului Nistru.Abia sfârşitul sec. al XVIII-leaşi începutul sec. al XIX-lea aduco relativă linişte pe meleagurile ţinutului.Comprimată mult timp înRăsărit, populaţia ţinutului începesă se destindă şi porneşte – într-omişcare de colonizare – adevărata„reconquista” a câmpului deşert dinApus. Din satele podişului roiesctreptat grupuri omeneşti, care seaşază pe văile din câmp, întemeindsate noi, de cele mai multe ori pevechile selişti părăsite. Aceastaînsă nici pe departe nu despopuleazărăsăritul ţinutului, care, descongestionatprin emigrări spre Apus,continuă să-şi completeze populaţiape calea sporului natural. Treptatvăile Bolăţii, Căinarului, Camencii,Cuboltei, Răutului şi Soloneţului seumplu cu şiraguri de odăi şi de sate.Unele din aceste sate, la rândul lor,au trimis câte 2-3 „roiuri” spre colonizareamai departe a câmpului.În mişcarea aceasta de colonizare,elementul românesc din satelepodişului sorocean a predominatîn mod covârşitor, deşi colonizareas-a făcut sub dominaţie rusească,într-o vreme când vadurile Nistruluierau fără paza vechilor întemeietoriai ţinutului. E drept că spre acestecâmpuri s-au scurs şi mulţi Ucrainenişi Ruşi după 1812; veniţi însărăzleţi sau în grupuri mici ca „lăturalnici”în satele româneşti dejaîntemeiate, ei s-au asimilat în ceamai mare parte. Numai acolo undeRuşii şi Ucrainienii au venit în grupuriconstituite în comunitaţi, satelelor s-au păstrat intacte.Câmpul din Apus azi are relativmult mai multe grupuri Ruso-Ucrainiene decât podişul, unde pelocul de veche şi statornică aşezareromânească nu s-au găsit decât puţinespaţii pentru infiltraţia străină.Diferenţa fizică dintre celedouă regiuni naturale ale Sorocii –câmpul şi podişul – a creat astfelşi o nuanţă deosebită în Etnografialor. Dar în totalul lui, după cumvom arăta mai jos, ţinutul este aziesenţialmente românesc.