PDF - Limba Romana

Coşeriana 57din perspectiva unui nivel de limbă(sau a unor sub-sisteme, cum ar finivelul fonologic, morfologic, sintacticetc.) şi norma din perspectivavarietăţii unei limbi –, autoareademonstrează că, deşi Coşeriu aacordat mai multă atenţie primeiaccepţii, la el se află indicaţii interesanteşi pentru cel de-al doileatip de normă. În continuare,autoarea examinează „violarea”normei, distingând între „violări”involuntare şi / sau inconştiente şiviolări voluntare şi /sau conştiente.În opinia sa, conceptul de normă artrebui utilizat nu doar pentru diversetipuri de varietate ale limbii, cişi pentru diverse tipuri de discurs,deoarece „analiza limbii şi a uzuluilingvistic nu poate face abstracţiede conceptul de normă, fiind tocmaimeritul lui E. Coşeriu de a fiutilizat pentru prima dată acestconcept” (p. 71).Teresa Ferro – Eugen Coseriue la complessa vicenda di un testoromeno del secondo Settecento –se opreşte asupra preocupărilor luiCoşeriu referitoare la cunoaşterealimbii române în Occident şi anumela episodul Fr. Griselini. Celebrulcărturar italian Fr. Griselini (1717-1787), care a avut o concepţie proprieextrem de interesantă asupraoriginii limbilor romanice şi a trăsăturilormoştenite din latina vulgară,a locuit câţiva ani în Banat, ceea ceexplică, în parte, interesul său pentruRomânia şi frecventele sale referirila limba română. Or, E. Coşeriu, învolumul Limba română în faţa Occidentului(Cluj, 1994), publicat maiîntâi în germană, prezintă pe largconcepţia lui Griselini, dedicându-iun întreg capitol. Între timp, T. Ferroa descoperit un alt text al lui Griselini,care completează informaţiile luiE. Coşeriu.Fabiana Fusco (E. Coseriue l’interferenza negativa: spuntiper una riflessione) exploateazăconceptul de interferenţă lingvisticăpe care E. Coşeriu l-a teoretizat înstudiul său Sprachliche Interferenzbei Hochgebildeten (1977).Pornind de la binecunoscuta distincţieîntre normă şi sistem, Coşeriupropune o tipologie a efectelorpe care le are contactul interlingvistic,distingând şase tipuri de realizăricare merg de la deformareamaximă a modelului – abaterea lanivelul sistemului lingvistic – pânăla abateri nesemnificative la nivelulnormei lingvistice. Printre aceste fenomeneremarcă şi realizarea negativă,ca pe o formă de interferenţălipsită de reflecţii sistematice, care îidetermină pe vorbitori să evite anumiteposibilităţi ale codului lor nativ.În acest context, F. Fusco distingedouă tipuri de interferenţă: automatăşi intenţionată, în care vorbitoruloptează pentru forme comune ambelorlimbi.Celestina Milani (Lingua diemigranti italiani in ambiente anglofono:il caso del Nordamerica)scrie despre particularităţile lingvisticeale emigranţilor italieni în mediulanglofon, mai concret, ia în discuţiecazul Americii de Nord. Astfel, înToronto italiana este limba cea maivorbită după engleză şi cea mai studiatădupă engleză şi franceză. De-alungul anilor s-a dezvoltat un cod italo-american,constituit dintr-o bazăitaliană de tip centro-meridional careabundă în calcuri şi împrumuturi dinengleza americană cu alteraţii în fonetică,morfologie, sintaxă şi lexic.Prezentând o tipologie interesantă aacestor interferenţe, autoarea concluzioneazăcă interferenţa lexicalăconstituie fenomenul cel mai palpabilal contactului interlingvistic.