PDF - Limba Romana

154cu îndoielile sale orice bucurie debiruinţă?”. Îndoiala îl chinuie pedomnitor, realitatea este relativă şiincertă: „Niciodată nu vom şti dacăceea ce am înţeles este adevărul şinici dacă n-am împins prea departemândria...”.Dramaturgul revine, de maimulte ori, asupra rolului decisivpe care l-a avut Ştefan cel Mareîn apărarea credinţei, subliniind,totodată, singurătatea voievodului,lipsa de implicare a celorlalţi principiai Europei, care l-ar fi putut ajuta:„Şi totuşi, de jur împrejurul meu numai este nimeni... (...) Nici poloniişi nici ungurii nu vor să stea alăturide noi... Ei nu înţeleg că eu nu luptpentru faima numelui meu, ci pentruCruce şi oameni... (Mâhnit) Cesoartă smintită a orânduit ca neamulacesta să stea veşnic în caleacelor mai cumplite furtuni? (...) Suntdureri pe care nu vorbele meşteşugitele pot rosti, ci mâna încleştatăpe spadă... Uite, acum, când vădcă toţi mă părăsesc, aş vrea să măiau la luptă cu soarta potrivnică, singurnumai eu cu ea, ca să aflu odatădacă neamul acesta mai are sau nudreptul să trăiască...”.Vornicul Isaia, cumnatul voievodului,unelteşte laolaltă cu doctorulitalian pentru a schimba credinţaŢării Moldovei. Trădarea din minteasa îşi găseşte aliat în doctorulMuriano, care îi prezintă viitorul înculori ademenitoare: „SanctitateaSa Papa va avea toate motivele săvă întărească şi să vă binecuvânteze...Devenită catolică, Moldova arsta sub ocrotirea Sanctităţii Sale...Polonia v-ar fi prietenă, Ungaria delimba Românăasemenea. Cât priveşte pe necredincioşi,Sanctitatea Sa ar porni imediato cruciadă menită să vă apere...”.Sub aceste cuvinte meşteşugite şiinsinuante se ascunde, de fapt, unpamflet a cărui ţintă o constituie intrigilesăvârşite de-a lungul istoriei.Prilej de contestare a instituţiei papaleeste şi o scrisoare cumpăratăde unul dintre sfetnicii voievodului,scrisoare adresată de SanctitateaSa Papa sultanului Mahomed: „Dacăte botezi, Ungaria va trebui să ţise-nchine din porunca noastră. Boemiaîţi va reveni de drept, iar Poloniava fi silită să-ţi plătească tribut”. Laauzul acestor uluitoare cuvinte Ştefanrăspunde: „Ţara asta pe carepărinţii noştri au apărat-o, pentruviaţa căreia noi ne muncim şi luptăm,e atât de neînsemnată în ochiischizmatecului de la Roma, încât odăruieşte păgânităţii fără s-o pomeneascămăcar...”.Convingându-se că Maria l-asprijinit pe doctor în uneltirile acestuiaîmpotriva credinţei ţării sale, osurghiuneşte la mănăstirea Bistriţa.Planul vornicului Isaia de a-l ucidepe voievod este dat în vileag deunul dintre ostaşii care ar fi trebuitsă-l omoare pentru o pungă cu aur.Ştefan îl ucide pe vornic, curmândtrădarea plănuită de oamenii încare avusese deplină încredere.Omul Ştefan se mistuie, punândmai presus credinţa în destinul voievoduluiŞtefan: „Am dreptul să iauviaţa oricui, deoarece şi eu mi-amluat-o pe a mea!... Mi-am ucis-o!...Nu mi-a fost milă (...) Nici chiar eunu am voie să stau în calea MărieiSale căruia îi sunt slujitor...”.