PDF - Limba Romana

84limba Românăcu sufixe şi prefixe, precum şi compunerea.Formele primitive ale numeluisunt înlocuite cu derivate carestau la baza multor forme romanice.Accentuând expresivitatea limbajuluipopular, prin motivarea subiectivăa conţinutului semantic al termenilor,diminutivele au reprezentat osursă deosebită de inovaţie, fie căerau provenite din izvoare străine,fie că se atribuiau valori diminutivalealtor sufixe. Pe lângă auricula, citatîn majoritatea lucrărilor de lexicologie,Tagliavini oferă şi exemplulunui alt derivat diminutival, genuculumsau genoculum (cuvântul debază este lat. genu), din care s-audezvoltat formele romanice: rom.genunchi, it. ginocchio, fr. genou,sp. hinojo, port. Joelho. Meyer-Lubke7 lua în considerare: diminutivul-icca, pentru latina dunăreană şiibero-romană şi -icius > rom. -eţ;-uceus > rom. şi it. -uţ numai pentrulatina dunăreană. Deosebit deproductive sunt: -iolus, -eolus : hordeolus,fetiolus, agnelliolus; -ellus:circellus, misselus.Se extind augmentativele,pentru care latina clasică nu aveasufixe speciale: -uneus, -onea >dr. oi, -oaie (rom. căsoaie).Inovaţiile lexicale ale latineipopulare au venit şi prin schimbareaclasei morfologice (adjectivele audevenit substantive). Mulţi termenişi-au schimbat sensul sub influenţacreştinismului .Sermo vulgaris, mailiberă de constrângerile normei, aextins spontan un număr considerabilde prefixe şi de alţi termeni înlăturaţidin aspectul scris al latinei.Vocabularul unei limbi estepentru Humboldt „punctul de vedere”din care fiecare popor deschidelumea lucrurilor. Este sfera ce determinăcunoaşterea, prin care se defineştespecificul unei forma mentis.Vocabularul limbilor naturale decupeazărealitatea printr-un fond lexicalreprezentativ, fie că aceastărealitate defineşte aspecte ale vieţiimateriale, fie ale domeniului religios.Cea mai amplă categorie de termeniaparţinând fondului latin (cuetimon grecesc) o reprezintă sferatermenilor care definesc civilizaţia:elemente ale vieţii urbane (piese demobilier, parfumuri, vase ornamentaleşi de uz comun, unelte), meserii(nu numai în accepţiunea generalăde activităţi de larg interes, ci şi„meseriile” legate de arte, medicinăveterinară, arhitectură). La acestease adaugă termenii care denumescplantele şi animalele cu finalitatecomercială, activităţi sportive, muzică,viaţa mondenă etc. Iată câtevaexemple: oliua (măslină), raphanus(hrean), comomilla (muşeţel); camelu(cămilă), limax (melc); amphora(amforă), cophinus (coş împletit);danista (cămătar), crepida(sandală), stola (rochie de gală),corallium (mărgean), mitra (mitră);aurichalcum (alamă), calx (piatrăde var), alabaster (alabastru), smaragdus(smaragd), apsida (absidă);emplastrum (plasture), glaucuma(albeaţă), asthma (astm), hemicrania(migrenă); athleta (atlet), chorus(cor), murra (mir, numele unui parfum),mimus (mim), psaltria (flautistă),caliendrum (perucă), cymbalum(instrument muzical).Inserţia masivă a terminologieicreştine (cu etimon grecescşi etrusc) este o altă constantă afondului latin ce defineşte lexiculpanromanic.Vocabularul religios a pătrunsîn cultura Imperiului Roman prin mi-