PDF - Limba Romana

Critică, eseu 141zart nu şi-a diminuat nici în prezentatractivitatea. În nuvela antiistoricăMozart, Eduard Radzinski scriecă baronul Van Switen ar fi încercatsă transforme viaţa lui Mozartîntr-un calvar, considerând că pecompozitor geniul îl vizita datorităsuferinţei.Piesa lui C. Cheianu Achitarealui Salieri se înscrie în contextul dialectical reluării acestui subiect supravehiculat,scopul autorului fiindde a-i da Cezarului (în acest caz, luiSalieri) ce este a Cezarului.Avem în faţă aşadar două lucrăricu aceeaşi temă: Mozart şiSalieri de A. S. Puşkin şi Achitarealui Salieri de C. Cheianu. Bineînţeles,acestea diferă, atât din punct devedere valoric, cât şi sub aspectulconcepţiei auctoriale. Însă lecturalor comparată face posibilă revenirea,pe drumuri diferite, la acelaşisubiect, privirea personajelor enface şi en profil, precum şi examinareamai multor variaţii la tema vieţiişi morţii lui Mozart.J. Barth susţine că „autorulpostmodernist ideal nici nu-i respinge,nici nu-i imită pe părinţii săimodernişti din secolul al XX-lea şinici pe bunicii săi premodernişti dinsecolul al XIX-lea”. Parafrazându-l,observăm că Puşkin stabileşte cu„bunicii” săi din secolul al XVIII-lea şicu „părinţii” săi din secolul al XIX-lea,avant la lettre, un dialog literar înspirit postmodernist. Or, el credeaîn necesitatea şi imanenţa unei legăturistrânse a creatorului cu literaturatrecutului, cu cercul „obiectelorcomune” durabile, selectatede timp. Cercetătorul dramaturgieipuşkiniene O. Feldman susţine că„…întregul material acumulat decultura umană precedentă, aceastălume neorganizată, haotică aexperienţei spirituale a generaţiiloranterioare devenea un termen dereferinţă pentru operele lui Puşkin” 2 .Este cunoscut faptul că poetul rusera impresionat de patosul etic şi delaconismul dramelor lui Barry Cornwal,de istorismul şi realismul operelorlui Shakespeare, piesele acestoraconţinând subiecte, motive şitehnici comune. În spiritul „eterneireîntoarceri”, C. Cheianu revine laacest subiect atât prin semnareascenariului piesei Amadeus, montatăla teatrul „M. Eminescu”, câtşi prin scrierea dramei Achitarealui Salieri. El re-absoarbe aceastătemă din monografiile dedicate luiMozart, inclusiv din biografia citatăîn text scrisă de Baronul von Nissenşi soţia sa, Constanse, fosta soţiea lui Mozart, apoi re-interpreteazădrama lui Puşkin Mozart şi Salieriprin trimiterea intertextuală directăîn fraza „Cum poate sălăşlui în acelaşiom un geniu şi un monstru?”şi re-creează o versiune juridicodramaturgicăa circumstanţelormorţii lui Mozart, ascunzându-sedupă o mască gravă / ironică şi critică/ indulgentă. Originale sunt şielementele care amintesc de teatrulabsurdului: scena în care suntprezentaţi soţii von Nissen (cuplul„nedespărţit” sau „pseudocuplul”,parodie a dublului romantic), incursiuneafelină a Doamnei Constansevon Nissen şi jocul „de copii de-apisica şi şoarecele”.Dramaturgii stabilesc un contactinedit nu numai cu trecutulliterar şi cultural, ci şi cu cel istoric,prin abordarea destinului unorpersonalităţi reale, fiecare având