PDF - Limba Romana

Coşeriana 15O sugestie de organizare a acestor concepte apare în contextul dezbateriidespre natura, conţinutul şi structurarea competenţei lingvistice înplanul actelor de vorbire individuale (cunoaşterea / competenţa expresivă).Cunoaşterea expresivă (ca şi cea elocuţională) este structurată „însensul larg”, adică prezintă „o anumită formă a relaţiilor interne” (Coseriu,1988, 262). Ea nu este însă structurată neapărat şi „în sensul restrâns”,adică forma relaţiilor interne nu se caracterizează prin omogenitate şi „rigiditate”(Festigkeit), ci reuneşte dimensiuni diverse şi variabile (Coseriu,1988, 259).Astfel, în viziune integralistă, normele textuale au un caracter lax nuatât în sensul de aplicare „neobligatorie”, aşa cum întâlnim ideea în alteorientări teoretice, cât în ceea ce priveşte chiar natura lor (relaţionare laformă sau la conţinut, grad de specificitate diferit, unităţi diverse asupracărora acţionează, număr mai mare sau mai mic pentru una sau alta dintrespeciile / categoriile textuale): „Cunoaşterea expresivă este [...] extrem dediversă, iar normele care îi corespund au grade de obligativitate în maremăsură diferite. Gama lor începe de la normele foarte generale pentru diferitelemodalităţi ale vorbirii (Arten des Sprechens), trece prin normele maiprecise pentru categoriile textuale (Textsorten) şi ajunge până la normelefoarte precise pentru structurarea anumitor forme textuale (Textformen)fixate prin tradiţie” (Coseriu, 1988, 159) 3 .Gradualitatea evidenţiată în pasajul de mai sus indică existenţa unuianumit tip de organizare internă relaţională a palierului tipologic al cunoaşteriiexpresive, sugestie pe baza căreia schiţăm în acest punct al discuţieio primă situare, provizorie, a conceptelor. Regândită la nivel epistemic, sugestiava fi dezvoltată în definiţia pe care o propunem pentru tipul textualautentic, şi anume aceea de formă / (succesiune de forme) a(le) textului(vezi infra, 2.2.), iar tabelul de mai jos va fi restructurat în final (secţiunea7.) prin prisma respectivei definiţii.Arten des Sprechens (moduri discursive)Textsorten, Textarten(categorii de texte)Gattungen (specii de texte)Textformen(„forme textuale”)1.2. În lingvistica integrală întreaga problematică a tipologiei textualetrebuie situată în orizontul înţelegerii limbajului ca activitate creatoarede semnificaţii întemeiată, în fiecare plan de manifestare (universal – alvorbirii în general, istoric – al limbilor, individual – al actelor discursive saual textelor), pe o competenţă specifică (elocuţională, idiomatică, respectivexpresivă) şi rezultând în produse specifice, supuse unor judecăţi deconformitate specifice (congruenţă, corectitudine, adecvare) 4 . Privit subacest unghi, textual-tipologicul ne apare drept nivel funcţional distinctşi specific al competenţei expresive.