PDF - Limba Romana

204Ana BANTOŞAnatol Codru:recuperareaautenticuluilimba RomânăSe ştie că literatura modernă,începând cu primele decenii ale secoluluial XX-lea, are drept obiectivprincipal recuperarea autenticului.În ce măsură putem vorbi despreacest aspect, referindu-ne la literaturaromână din spaţiul pruto-nistrean, în adoua jumătate a secolului al XX-lea,perioadă în care s-a afirmat şi poetulAnatol Codru, este o întrebare nu tocmaisimplă. Căci drumul parcurs descriitorii basarabeni este unul sinuos,foarte complex şi complicat. Anumeîn acest context Anatol Codru a creatşi continuă să creeze.Născut în Transnistria, în satulMalovata Nouă, astăzi ComisarovcaNouă, el a parcurs o cale de creaţiesimilară cu cea a confraţilor săi VladIoviţă, Vladimir Beşleagă, GrigoreVieru, Gheorghe Vodă, Victor Teleucă,Serafim Saka, Liviu Damian ş.a.Poetul poate fi considerat însă unavantajat faţă de congenerii săi, prinfaptul că s-a afirmat la confluenţa dintreliteratură şi cinematografie (fiindşi deţinătorul funcţiei de preşedinteal Uniunii Cineaştilor din Moldovatimp de 12 ani). Activitatea cinematograficăi-a favorizat implicarea, într-omăsură mai mare, şi în procesul demodernizare a poeziei. Poate anumedin această cauză mai tinerii săi confraţi,cel puţin într-o anumită perioadă,şi-l revendicau ca „model”.Reamintim, în context, că despremodernizarea poeziei române îngeneral au scris Eugen Lovinescu,Tudor Vianu, Vladimir Streinu. Iardespre modernizarea poeziei basarabenes-a scris mai puţin. Aicitrebuie căutată probabil şi explicaţiaunui anumit decalaj dintre generaţii.Consider că cel mai rezonabilar fi să examinăm modernizarealiteraturii basarabene din perspectivareafirmării autenticului. Doar înacest fel vom putea despărţi apeletradiţionalismului de cele ale modernismuluide dragul modernismului,vom putea nuanţa lucrurile pentrua le aprecia la justa lor valoare.În primul rând, nu trebuie să omitemopinia lui Camil Petrescu, celscriind despre Marcel Proust, autorcare a revoluţionat proza secoluluial XX-lea. Astfel, pentru prozatorulromân esenţa autenticităţii poate fidedusă din următoarea afirmaţie:„nu putem cunoaşte nimic absolut,decât răsfrângându-ne în noi înşine,decât întorcând privirea asuprapropriului nostru conţinut sufletesc” 1 .De asemenea, nu trebuie omisăideea lui Ortega y Gasset potrivitcăreia „există un adevăr teoretic,ştiinţific, intelectual şi un adevărcare aparţine unei categorii distincteşi mai decisive, anume un adevăral destinului. Adevărurile teoretice,scrie autorul hispanic, sunt mai discutabile,dar întregul înţeles şi toatăforţa lor constau tocmai în faptul căsunt discutate; ele se zămislesc dindiscuţii, trăiesc atâta cât sunt discutateşi sunt făcute exclusiv pentru