PDF - Limba Romana

52limba Românăarticulării interne a sensului (E. Tămâianu,Fundamentele tipologieitextuale. O abordare în luminalingvisticii integrale, 2001, EdituraClusium, Cluj-Napoca). Definireatipologică impune, prin distincţiaclară a finalităţilor interne creatoarede sens, o disociere a poeticului(ca finalitate creatoare de lumişi, în acelaşi timp, ca manifestaremaximală a funcţiei semnificative)de apofantic sau „ştiinţific” (ca finalitatea interpretării lumii prin valorileadevărului sau falsităţii) şi depragmatic (ca finalitate practică ainteracţiunii sociale şi a transformăriilumii). Aşadar, între finalitateapoetică, apofantică şi pragmaticătrebuie postulată o discontinuitatede principiu la nivel funcţional.Astfel, putem înţelege, dinorizontul teoretic integralist, de cepoezia nu „comunică” nimic desprelume: nu datorită ocultării funcţieireferenţiale prin intermediul funcţieipoetice, ci tocmai pentru că finalitateasa nu se află la nivelul eficacităţiipractice şi nici nu se defineşte înraport cu aceasta. Poezia nu estecomunicare nici ca „transmiterede informaţii”, nici ca implicare adimensiunii alterităţii (dimensiuneesenţială şi constitutivă a limbajului,însă nu şi a poeziei). Poetul nuurmăreşte nici să asigure, nici săîmpiedice trecerea mesajului săula receptor, altfel spus, nu urmăreşte„să formuleze enunţuri” nicicomprehensibile, nici incomprehensibile,tocmai pentru că finalitateaactului poetic nu este una practică.În şi prin opera sa, poetul creeazăo lume în acord cu propriile sale intuiţiiconsiderate ca absolute, neraportatela ceilalţi. Finalitatea actuluipoetic este aşadar creaţia de lumide către subiectivitatea absolută(v. teza coşeriană a subiectivităţiiabsolute în artă). De aceea, considerămcă textul literar nu poate fidefinit decât dintr-o perspectivă necesartipologică (tipologicul înţelesîn accepţia sa integralistă, precizatămai sus, v. E. Tămâianu), care implicăun demers reinstaurator al activităţiicreatoare prin descoperireamodalităţilor interne de instituire asensului.În concluzie, credem că poeticaşi-ar putea găsi în lingvistica integralăun cadru teoretic preliminar,o bază epistemologică solidă, necesarăatât unor clarificări de principiu,cât şi unei abordări sistematice şiriguroase a textelor literare în individualitatealor.