PDF - Limba Romana

196limba RomânăBrusc am conştientizat că-l amşi e numai unulşi eu nu m-am îngrijit câtuşi de puţin de el în viaţa mea.Ajuns infirm, beteag de un piciorm-am pomenit că nu am cu ce să portpropriul trup, acesta, singurul pe care-l am...Vezi ce bine mi-a făcut Dumnezeu, ajutându-mă să cad?Mi-am regăsit trupul!De care uitasem...De care nu-mi păsa... De care... de care... de care...Aşa, suferind zile, săptămâni la rând,reflectam:Trupul? Da, trupul...Dar pentru ce am nevoie de el?Că, de nu l-aş avea, nici picioare nu mi-ar trebuica să-l port.Acum, iată, sunt imobilizat.Vai, ce rău e când omul nu e în stare să-şi poartepropriul trup!Trupul? Dar ce e, la urma urmei, acest trup?La ce-ţi foloseşte?Dacă te uiţi la el, din faţă, şi-i vezi gura,numaidecât îţi vine-n ochi asemănarea luicu un vierme:toată viaţa înghite mâncareprecum o râmă pământul, trecându-l / o printubul digestiv...Nu e un vierme trupul nostru?Iar de-l priveşti din spateîţi vin analogii şi mai deşucheate...Am să apelez la o comparaţiedin civilizaţia noastră supratehnicizată:E o rachetă trupul omului!Ceea ce bagă pe gură, arde în el şi... iese cu forţăpe... partea opusă...De ce? Pentru ce?Ca să se poată mişca înainte, nu?Ei, să ziceţi acum că nu se aseamănă trupul omuluicu cea mai sofisticată maşinărie,care năzuieşte spre înălţimi, spre Cosmos?Da, adevărat, numai că, vai! nu ajunge acolo niciodată.Aici, jos, rămâne.Din ţărână se naşte, în ţărână se întoarce (Eccl.)Cu viermele se aseamănă şi, până la urmă,