PDF - Limba Romana

Simpozion 251gaţia română la convorbirile pentrupace de la Paris, în 1919.În acelaşi an, Gheorghe I.Năstase începe, la Iaşi, studiile universitarepe care le încheie strălucit,cu două diplome de licenţă, una înistorie, alta în geografie. Specializatla Paris, la Sorbona, cu un maregeograf şi prieten al României, Emmanuelde Martonne, susţine tezade doctor în geografie, devenind, în1939, profesor de geografie umanăla Universitatea ieşeană, undeparcursese anterior toate celelaltetrepte ale carierei universitare.Lăsând pe cei în drept să-iaprecieze activitatea didactică şi pecea de cercetare, subliniez totuşi importanţape care a acordat-o – sistematic– geografiei istorice, atât depreţuite azi, precum şi, primul la Iaşi,etnografiei. Activitatea de cercetareşi-a dedicat-o, în cea mai mareparte, Basarabiei. An de an, varăde vară a străbătut provincia natalăcu pasionată râvnă, sat cu sat,studiind-o până în colţurile cele maiuitate. Parte din materialul recoltatl-a folosit în lucrările publicate, darfoarte mult n-a mai putut să slujeascăla alcătuirea altor lucrări plănuite,dintre care cea mai însemnată,opera vieţii sale, urma să fie o maremonografie geografică şi geopoliticăa Bugeacului, ce s-ar fi adăugat celeiclasice, a maestrului său Emm. deMartonne, La Valachie.Altfel spus, noua răpire a Basarabieinu i-a îngăduit să-şi ducăopera la bun sfârşit. „Ce pot să maiscriu – m-a întrebat odată, făcândşi gestul respectiv, – când mi s-auretezat degetele de la mâini?”Închis de puterea comunistă,scos de la Universitate şi lăsat pedrumuri, trăind ani de mizerie crâncenă,reangajat pe un moment cacercetător, pentru a fi repede scosla pensie cu sila, Gheorghe Năstasen-a acceptat niciodată compromisulcu un regim a cărui legalitate n-arecunoscut-o şi împotriva căruia aprotestat toată viaţa. „Eu nu pactizezcu inamicul”, era răspunsulobişnuit – şi nu cel mai tare! – pecare îl dădea celor ce-l sfătuiau săse acomodeze cu „noua” situaţie.Iar în privinţa „marelui vecin de larăsărit”, replica tăioasă nu se lăsaaşteptată: „Mie să nu-mi vorbiţi deruşi, că eu am trăit 106 ani cu ei şi-icunosc destul”.Gheorghe I. Năstase a ştiutsă-şi păstreze cu dârzenie răzeşeascăceea ce a avut mai preţios:cinstea şi demnitatea de cărturar şide român basarabean, dintre aceibasarabeni care făuriseră Unirea.P.S.Simpozionul organizat la Universitateade Stat din Chişinău cuocazia împlinirii a 110 ani de la naştereatatălui meu, profesorul GheorgheI. Năstase, mi-a prilejuit clipe deneuitat.Mulţumesc organizatorilor acesteireuniuni ştiinţifice, în special tânăruluiprofesor Vitalie Sochircă, pentru solicitudineape care au manifestat-o.Deosebit de emoţionantă a fost,pentru mine, dar şi pentru ceilalţi participanţi,vizita care a urmat, la Hristici,satul de baştină al tatălui meu, sat răzeşescdin ţinutul Sorocii, iar acolo, revederea,peste ani, cu neamurile mele.Mulţumesc, de asemenea, CaseiLimbii Române pentru frumoasaîntâlnire cu confraţii, oameni de ştiinţăşi de cultură, profesori de română dinmai multe zone ale Basarabiei, întruniţicu aceeaşi ocazie în plăcuta şi prietenoasaatmosferă din sediul acesteiimportante instituţii româneşti.D.N.