PDF - Limba Romana

132autentică, singura ce poate înălţao operă literară alături de celelalteopere ale geniului omenesc, se întâlneştedoar în creaţii individuale,în jurnale intime, pentru că ele auun grad sporit de veridicitate. O ideeasemănătoare exprima şi EugenIonescu, în eseul O falsă cauzalitate.Jurnalul intim rămâne arhetipulliterar, „este genul literar originar”,iar proza, poezia, dramaturgia „suntpervertiri ale jurnalului pur”. Fapteleconsemnate în jurnal, susţine Eliade,sunt atât de personale, încât depăşescpersonalitatea „experimentatorului”.Jurnalul reprezintă pentruautorul Oceanografiei, ca şi pentruîntreaga generaţie existenţialistă,singura modalitate de comunicareneliteraturizată, prin care experienţade „a trăi tu însuţi, a cunoaşte printine, a te exprima pe tine” se transformăîntr-un excepţional documentexistenţial.Aşadar, atât originalitatea, câtşi autenticitatea implică o etică. Cinevapoate fi profund deziluzionat,descoperind că trilurile unei păsăripe care le asculta, crezând că suntale unui privighetori, aparţin unui...ştrengar, ascuns în tufiş. „Ce preţuiescpoeţii mai mult decât cânteculfermecător de frumos al privighetorii,care răsună dintr-un tufiş singuratic,într-o seară liniştită, de vară,în lumină blândă a lunii? Se poateîntâmpla însă ca, acolo unde nuexistă un astfel de cântăreţ, vreunhangiu vesel să-i înşele, spre marealor satisfacţie, pe oaspeţii veniţi lael pentru a se bucura de aerul deţară, ascunzând în tufiş un ştrengarcare ştie să imite perfect cântecullimba Românăprivighetorii (cu un fluier de trestiesau papură). De îndată ce se observăînşelăciunea, nimeni nu vamai suporta să asculte cânteculcare mai înainte era considerat atâtde fermecător. Tot astfel se petreclucrurile cu orice pasăre cântătoare.Pentru a putea avea un interesnemijlocit pentru frumos ca atare,el trebuie să fie natural sau să-lconsiderăm natural” 3 . Deşi exempluleste pus pe seama preferinţeilui Kant pentru frumosul natural,se poate admite, mai degrabă, căprin natural, în acest caz se înţelegeautentic şi original. Aşadar, doarcântecul natural al păsării poateproduce plăcere, iar imitaţia – doaro amară decepţie.Pretenţia originalităţii şi, respectiv,a autenticităţii este consideratădeopotrivă un produs alromantismului şi al modernităţii. Înmodernitate, legea sau natura devinobiectul alegerii, iar ceea ce cândvaera dictat de autoritate, poate fiales de indivizii înşişi. „Libertateamodernă şi autonomia individualăcentrează individul în el însuşi.Idealul autenticităţii cere ca noi sădescoperim şi să articulăm proprianoastră identitate. În modernitate,diferenţele dintre indivizi capătăo valoare morală. Fiinţele umanedevin înzestrate cu sens moral: unsens intuitiv al binelui şi al răului,iar moralitatea e vocea dinăuntru:„a fi în adevăr cu mine însumi” înseamnă„a fi în adevăr faţă de propriamea originalitate, şi acesta eceva pe care doar eu îl pot articulaşi descoperi, în articularea lui mădefinesc pe mine” 4 . Fiinţele morale