PDF - Limba Romana

70Rajmund PIOTROWSKIO LIMBĂ CU DOUĂDENUMIRI?(fragment)limba RomânăDupă părerea mea, discuţia legatăde formularea articolului 13 din ConstituţiaRepublicii Moldova cu privire ladenumirea corectă a limbii folosite înRepublica Moldova are trei aspecte:1) aspectul ştiinţific, mai exact,istorico-lingvistic;2) aspectul politico-cultural;3) aspectul economico-pragmatic.În ceea ce priveşte primul aspect,noi, lingviştii, suntem cu toţii deacord că limbajul, vorbirea fiecăruipopor se prezintă minimum sub douăforme: primo – cea a limbii vorbite,neregulate, dialectale, şi secundo –sub forma unei norme superioare aacestei limbi comune.Norma aceasta se numeştelimbă standard – o limbă de stat şide cultură, propagată prin intermediulşcolilor, prin manuale, publicaţii,presă etc.Domnii academicieni NicolaeCorlăteanu şi Silviu Berejan au demonstratîn mod convingător că fenomenullingvistic pe care îl marcămcu glotonimul (expresia) „limba moldovenească”sau, mai exact, „graiulmoldovenesc” este forma vorbită alimbajului romanic de pe teritoriul RepubliciiMoldova.A doua formă a acestui limbajeste limba standard, o limbă de stat şide cultură, propagată prin intermediulşcolilor şi al mass-media, identică – înceea ce priveşte gramatica, vocabularul,alfabetul şi ortografia – cu limbastandard de la vest de Prut, limbaromână.Din aceste motive nu putemconfunda tipul de vorbire ierarhicsubordonat – graiul moldovenesc –cu limba română literară ca termensupraordonat, nu putem utiliza douăexpresii, limba moldovenească şilimba română, marcând o singurănoţiune – limba noastră standard,una, limba română, pentru România,şi alta, limba moldovenească, pentruRepublica Moldova.Abordând termenul limba moldovenească,ne-am îngădui să facem oparanteză, care nu se leagă propriu-zisde tema şedinţei noastre. După cumştiţi, în Transnistria şi în Ucraina învecinatălimbajul moldovenesc se transformă,pas cu pas, într-un jargon mixtslavo-romanic cu utilizarea frazelor detipul: „M-am prostudit şi căşleiesc, c-ofost morozu mari”. Poate cândva, în viitor,în cazul în care va apărea un scriitorde talia lui A. Puşkin sau W. Shakespearece va putea ridica acest graimixt la nivelul limbii literare standard,atunci vom putea introduce glotonimul„limba moldovenească” pentru noualimbă literară standard slavo-romanică.Bineînţeles că astăzi aceasta esteo ipoteză fantastică.Aşa se prezintă pe scurt esenţaaspectului istorico-lingvistic al discuţieinoastre.Să trecem acum la aspectul politico-culturalal problemei. Situaţia cudouă denumiri pentru ambele formeale limbii naţionale – cea vorbită şicea de stat – este tipică pentru întreagalume romanică. De exemplu, cetăţeanulitalian din Roma, la întrebareace limbă vorbeşte, va răspunde căel „parla romano, no italiano”, cel dinNapoli va răspunde „io parlo napolitane,no italiano”. Dar dacă îl întrebaţice limbă învaţă feciorul său la şcoalăsau care este limba oficială a statului,italianul va răspunde că, desigur, nu