PDF - Limba Romana

Pro didactica 321Constantin ŞCHIOPUModurile de expunereîn discursul literarÎn cadrul orelor de literatură, modurile de expunere formează obiectulunor discuţii aparte (în clasele de liceu) sau se constituie ca parte componentăa unor interpretări ale textelor artistice (în clasele de gimnaziu).Înţelegerea corectă a statutului fiecărui mod de expunere (descrierea, naraţiunea,dialogul, monologul) este importantă nu numai pentru realizareaanalizelor şi comentariilor cerute de curriculumul şcolar, ci şi pentru procesullecturii.Având în vedere că naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul suntprocedeele fundamentale prin care scriitorul îi comunică cititorului un mesaj,profesorul va insista asupra abordării mai multor aspecte ce vizeazănatura, tipologia şi funcţiile fiecărui mod de expunere. Respectiv, se impuneo distincţie între naraţiune şi descriere, pe de o parte, şi dialog, monolog,pe de altă parte. Primele două moduri aparţin vocii naratorului, în timp ceal treilea şi al patrulea reprezintă vocile personajelor. Distincţia se cere făcutăşi între descriere şi naraţiune, deşi ambele aparţin aceleiaşi voci – anaratorului.Sinonimă într-un anumit sens cu povestirea, naraţiunea este un modde expunere constând în relatarea succesivă a faptelor, întâmplărilor şievenimentelor. Descrierea poate fi definită simplu şi eficient prin raportareala naraţiune: fără a conţine în mod necesar o acţiune în care ar fi implicatepersonaje, ea constituie un procedeu literar care înlesneşte reprezentareaplastică şi sugestivă a particularităţilor esenţiale ale obiectelor, personajelor,fenomenelor etc.Dacă acceptăm ideea că orice operă în proză reprezintă lumea (sauun crâmpei semnificativ al acesteia), observăm că un scriitor urmează,prin vocea naratorului (care uneori coincide cu a unuia dintre personaje,alteori fiind obiectivă şi impersonală, în proza modernă putând fi identificaţimai mulţi naratori – de exemplu în Patul lui Procust de Camil Petrescu),două direcţii fundamentale prin care îi transmite cititorului un mesaj înlegătură cu lumea pe care o imaginează: el relatează ce se întâmplă îninteriorul acestei lumi sau prezintă diverse aspecte ale acesteia (personaje,spaţii, peisaje etc.). Funcţionarea naraţiunii şi a descrierii poate fideci concentrată în sensul verbelor a relata şi a prezenta. „Există douăordini de fapte, unele permanente şi simultane, altele pasagere şi succesive.Primele furnizează elementele descrierii, celelalte – pe acelea