PDF - Limba Romana

Aniversări 207la care se revendică modernismul şipostmodernismul de astăzi?Energică, de factură uneoriexpresionistă, poezia sa este axatăpe dragostea de viaţă ce topeştegheaţa incomunicabilităţii veaculuiasprit. Ea exprimă un sentiment alsolidarităţii constructive, întemeietoare,ce se naşte din voinţa de aizbândi. Există în poezia lui AnatolCodru un soare de acasă, pasărea,floarea de tei, „grâul ce mi-i de eroi”,pâinea, fântâna, moartea, aripa,laptele, mielul, roata – toate fiindsemne „c-am izbândit în timp”.S-a spus despre Anatol Codru,pe bună dreptate, că este unexcelent constructor de metafore.Urmând exemplul înaintemergătoruluiNichita Stănescu, el extragedin cuvinte valoarea semanticămaximă. Felul lui de a scrie este oluptă aprigă pentru stăpânirea materialuluilingvistic. E de menţionatcă jocurile lingvistice ale lui AnatolCodru se situează, după cum aobservat şi criticul literar TheodorCodreanu, pe propriul teren. Asociindpiatra cu necuvântul, criticulconsideră că poetul basarabeana înţeles perfect condiţia poetuluimodern, de explorator, de „savant”.În acelaşi context, Theodor Codreanusugerează că poezia lui AnatolCodru nu poate fi înţeleasă cuadevărat fără „raportarea la gradulzero al crizei spiritului european” 3 .Depăşirea crizei prin „pogorâreasacrului asupra pietrei”, sacrul fiindo trăsătură generală a literaturii dinBasarabia, ţine de nevoia reabilităriiautenticului în plan artistic, dar şi înplan ontologic. Din efortul acesteireabilitări face parte şi concepereapoeziei ca explorare a motivelor folclorice,şi popularizarea motivelorculese din realitatea istorică. Estecazul să amintim aici că scriitorulRamón Menéndez Pidal evidenţia,într-o referinţă la literatura naţională,un cadru al popularităţii artei spaniole,în care spunea că mulţi autorise prăbuşesc în uitare, dar că, pede altă parte, „spiritul popular sepoate mulţumi secole de-a rândulcu acelaşi cânt, povestire, costum,obicei din bătrâni, independent demodă şi gustul aristocraţiei”. Anumede aici, consideră autorul citat,vine persistenţa seculară a temelorpoetice. Dar tocmai această continuitate,„în pofida schimbărilor inspiraţieipoetice, înalţă, scrie Pidal,de la planul popular la cel cu adevăratnaţional, totdeauna când temelemai răspândite au fost cele alepoeziei eroice” 4 . Poezia lui A. Codruse îndreaptă către spiritul popularînţeles anume în acest sens, autorulrememorând experienţele dureale secetei, războiului, deportărilor,deznaţionalizării. A înţelege poezialui Anatol Codru înseamnă a străbateorizontul unei metafore situată lalimita dintre arta folclorică şi cea cultă(modernă şi postmodernă). Aici,la interferenţa diferitelor straturilingvistice, autorul caută noi semnificaţiiale ludicului, dar şi ale meniriiomului. Or, în timp ce literatura universalăera axată pe problema condiţieiumane (la Franz Kafka, JamesJoyce, Thomas Mann, T. S. Eliot),în spaţiul îngust dintre Prut şi Nistrulirica meditativă (cum se obişnuiasă fie numită) viza rostul omului pe