PDF - Limba Romana

14limba RomânăEmma TĂMÂIANU-MORITACÂTEVA DISTINCŢII CONCEPTUALEDE BAZĂ ÎNTR-O TIPOLOGIE TEXTUALĂDE ORIENTARE INTEGRALISTĂ0. Lucrarea de faţă se întemeiază pe rezultatele unei investigaţii maiample, care a urmărit stabilirea unor linii de orientare preliminară cu privirela locul, sarcinile, posibilităţile şi limitele tipologiei textuale în interiorullingvisticii textului ca lingvistică a sensului, aşa cum a fost fundamentat domeniulîn opera lui Eugenio Coseriu. Se impune să precizăm de la bun începutcă problematica tipologiei textuale nu se află desfăşurată ca atare însursele coseriene. Considerăm că modelul teoretic propus de noi 1 , pornindde la distincţiile conceptuale explicite şi implicite în sursele relevante, dezvoltăconsecvent premisele viziunii coseriene asupra activităţii discursive şiatestă, prin aceasta, virtualităţile constructive ale doctrinei integraliste. Secuvine subliniat, de asemenea, că soluţiile avansate de noi sunt în partediferite de alte proiecte cu miză similară, aflate şi ele în desfăşurare 2 .1. Premisele şi coordonatele generale ale investigaţieiPunctul de plecare în demersul nostru îl constituie referirile explicite laconcepte tipologice (v. infra, 1.1.), corelate cu teze ce rezultă din cadrul teoreticgeneral al concepţiei integraliste (v. infra, 1.2.). Argumente de maximăimportanţă vor fi derivate din trasarea unei analogii între tipologia textelorşi tipologia limbilor (infra, 5. şi 6.), cel de-al doilea domeniu beneficiind deo tratare amplă şi detaliată în opera coseriană.1.1. În textele coseriene fundamentale, cum ar fi monografia desprecompetenţa lingvistică (Coseriu, 1988) şi volumul dedicat lingvisticii textului(Coseriu, 1981), identificăm o serie de termeni din perimetrul tipologicului.Exemplele de sub (a) – (c) sunt preluate din Coseriu, 1988.(a) Textsorten – ştire (p. 256), poveste (p. 256), exemplu (p. 55);(b) Textarten – sonet (p. 161, 171), silogism (p. 161, 171), ştire(p. 171);(c) Textformen – salut (p. 164), vorbirea indirectă (p. 168).La aceştia se adaugă termenul Gattungen (ex. Coseriu, 1981, 118),păstrat cu referire la „speciile textuale” (inclusiv cele literare). Întrucât, înopera coseriană publicată, nu întâlnim o elaborare conceptuală finală aacestei problematici, trebuie să considerăm că exemplele au valoarea uneiintuiţii preliminare asupra articulării domeniului (de unde şi anumite oscilaţiiterminologice). Toţi aceşti termeni trebuie însă interpretaţi din unghiul concepţieicoseriene în fundamentele ei, nu doar identificaţi pur şi simplu cuaccepţiile sau elaborările lor din lingvistica textului de alte orientări.