PDF - Limba Romana

Sacrul şi profanul 313din Eden. La izgonire, avea urechile găurite, ca semn al înrobirii (doar robiipurtau cercel în ureche, iar după altă versiune, urechile erau găurite capedeapsă pentru ascultarea secretelor). Tot în Biblie se găsesc şi uneleinformaţii cu privire la prelucrarea argintului şi aurului, care erau apoi afinate.Dacă argintul era „scos” din mină, înseamnă că se găsea acolo înstare naturală, afinarea aurului reducându-se la spălarea lui. Moise facealuzie la semnificaţiile aurului şi argintului şi la rolul acestora în viaţa omului.În primii ani ai creştinismului, biserica interzicea purtarea talismanelor,mai ales după hotărârea Soborului din 355. Ulterior a fost permisă purtareamoaştelor, oaselor de sfinţi etc.Astfel, studiind Biblia, am descoperit fragmente în care sunt descriseşi enumerate metalele preţioase folosite pentru confecţionarea podoabelorşi obiectelor de orfevrărie (aur, argint, aramă). Meşterii antici nu cunoşteaualierea aurului cu alte metale, de unde şi termenii de „aur curat”, „aur deofir”, deosebit după culoare şi maleabilitate, motiv pentru care obiectelede giuvaiergerie din acea epocă diferă de cele contemporane prin proprietăţilefizico-chimice şi prin culoare. În paginile Bibliei sunt amintite numede meşteri argintari, aurari şi şlefuitori de pietre scumpe; se regăsesc informaţiidespre tehnicile de lucru din Antichitate (topirea metalului, forjarea,prelucrarea cu ciocanul, modelarea, prelucrarea cu dăltiţa (Isaia, cap. 41,vers. 7), precum şi despre bijuteriile folosite ca podoabe: inele, cercei, brăţări,lănţişoare, cingători, talismane, verigi pentru nas, oglinzi (Isaia, cap.3, vers. 18-23), numite şi „podoabe deşarte”.TERMENI AI GIUVAIERGERIEI (MIC DICŢIONAR)Acuamarin – piatră transparentă, de culoare sinilie sau verde-azurie. Denumireaprovine de la latinescul aqua marine – apă de mare.Afinare – curăţarea metalului de impurităţi.Agat – o varietate de calcedonie, constituită din straturi de cristale foartefine. Denumirea provine de la numele râului Durilo din Sicilia-Achates, din a căruialbie provenea o mare parte a agatelor preferate de romani. Merită luată în calculşi versiunea provenienţei acestei denumiri de la cuvântul semit ahit, sau de laakik, din araba veche.Alierea aurului – procedeu de formare a aliajului de metal preţios, din aurtopit împreună cu argint, cadmiu sau nichel pentru a-i schimba proprietăţile fiziceşi chimice (duritate, culoare, maleabilitate ş.a.).Almandin, pirop – mineral roşu, roşu-brun, vişiniu. Denumirea provine dela numele oraşului Alabanda din Asia Mică, unde se afla vama în drumurile comercialevechi.Ambra – denumire veche a chihlimbarului, derivă de la cuvântul arab ambre –soluţie mirositoare, răşina fosilieră a unor pini preistorici. Conţine incluziuni de floră şifaună, unele exemplare ajungând la masa de 1 kg, cel mai mare fiind de 13 kg.Ametist – varietate violetă şi transparentă a cuarţului, cunoscut în EgiptulAntic înainte de Dinastia I. Culoarea: violetă (de la palid până la intens), violet-roşietică.Se decolorează sub influenţa razelor solare. Potrivit unei credinţe antice,această piatră împiedica turmentarea cu vin.