PDF - Limba Romana

286nu pur şi simplu eu, persoana mea,a cărei prezenţă în birjă trebuie s-ofi metamorfozat în aşa măsură, căbirjarul, văzându-mă acolo, cu capulîn umbra plafonului şi genunchiiproptiţi în geam, se-ntreba probabildacă era într-adevăr birja lui, dacăera într-adevăr o birjă. Se-ntoarceiute spre cal, se linişteşte. Poţi ştivreodată de ce-ţi vine să râzi? Întot cazul râse scurt, ceea ce păreacă mă scoate din cauză, închiseportiera şi se urcă pe capră. Puţindupă aceea calul porni.Da, aveam încă ceva bani învremea aia. Puţinii bani pe caretata mi-i lăsase, în dar, fără nicio condiţie, la moartea lui, mă-ntrebşi-acum de nu mi-au fost furaţi. Căcide-atunci nu-i mai aveam. Asta numă-mpiedica să-mi duc traiul maideparte, şi chiar în felul meu pânăla un punct. Marele inconvenient alacestei stări, ce s-ar putea defini cao neputinţă absolută de-a cumpăra,este că te sileşte să te mişti. Deexemplu, rareori, dacă într-adevăreşti fără bani, poţi să-ţi faci rost demâncare, din vreme-n vreme, rămânândîn adăpostul tău. Deci eşti obligatsă ieşi şi să te mişti, cel puţin ozi pe săptămână. În aceste condiţiinu ai nici o adresă, vrei – nu vrei.De aceea aflai cu o anume întârzierecă eram căutat, într-o problemăcare mă privea îndeaproape. Numai ştiu pe ce cale. Nu citeam ziareleşi nici nu-mi mai amintesc săfi vorbit cu cineva în toţi acei ani,poate doar de două sau de trei ori,despre de-ale gurii. În sfârşit, trebuiesă fi mirosit eu ceva, într-unfel sau într-altul, altfel nu m-aşfi prezentat niciodată la domnulNidder, curios cum se-ntâmplă sănu uiţi anumite nume, şi nu m-ar filimba Românărecunoscut niciodată. El mi-a verificatîntâi identitatea. A durat un timp.I-am arătat iniţialele de metal dininteriorul pălăriei, ele nu dovedeaunimic, dar întăreau probabilităţile.Semnează, îmi spuse. Se juca cuo riglă cilindrică, cu care ar fi pututomorî şi-un bou. Numără, spuse. Otânără, poate de vânzare, asista laaceastă discuţie, în calitate de martor,fără îndoială. Am băgat teanculîn buzunar. Nu faceţi bine, spuse.Îmi închipuiam c-ar fi trebuit să măpună să număr înainte de-a semna,ar fi fost mai corect. De unde să văiau, spuse, dacă e cazul. Coborâsemscările, când îmi veni în minteceva. Puţin după aceea le urcai iar,ca să-l întreb de unde-mi veneaubanii, adăugând că aveam dreptulsă ştiu. Îmi spuse un nume de femeie,pe care l-am uitat. Poate măţinuse pe genunchi pe când eramîncă în faşă şi eu o dezmierdam.Asta ajunge câteodată. Spun bine,în faşă, căci mai târziu ar fi fost preatârziu, pentru dezmierdări. Decimulţumită acestei sume mai aveamniscaiva bani. Foarte puţini. Drămuiţipentru viaţa ce-o aveam înainte, einici nu mai existau, doar că previziunilemele nu erau prea pesimiste.Bătui în perete, pe lângă propria-mipălărie, chiar în spatele birjarului,dacă socotesc bine. O trâmbă depraf ieşi din capitonaj. Luai o piatrădin buzunar şi ciocănii cu ea, pânăcând birja se opri. Observai că n-aexistat nici o încetinire, aşa cum seîntâmplă la cele mai multe vehicule,înainte de-a se opri. Nu, s-a opritla ţanc. Aşteptam. Birja trepida.Birjarul, înălţat pe capră, asculta,probabil. Calul, parcă-l vedeam cuochii. Nu se năruia la cea mai micăoprire, ci rămânea atent, cu urechi-