PDF - Limba Romana

294limba RomânăLeo BUTNARUDIN DICŢIONARUL DE LEOLOGISME (II)• Doar graţie purului hazard, cred, oamenii nu au fost concepuţi oarecumgreşit, precum racii aflaţi mereu în recul. Aceasta însă nu schimbă cumult starea de fapt.• Umbra balerinei a fost înfiată de un înger căzut (pe scenă).• Ce mort e totuşi argintul viu...• Cade pisica de la etaj. Bineînţeles, cade în picioare, însă – din păcate– pe un boschet de trandafiri...• Nu de bătrâneţe, ci de uzură tehnică a picat cucul din ceas.• Joc de umbre. Spectacol pe care umbrele şi-l dau pentru ele însele.• Şi spiţele sunt beţe în roate...• Due-luri şi unue-luri: Dantes l-a împuşcat pe Puşkin, Maiakovski s-a împuşkinatbenevol.• Succesiunea istovită a uitărilor... Neantizarea noastră prin uitare de sinedrept mod injust şi misterios de uzură a fiinţei umane.• Problemă de noţiune în nuanţe gratuite: dacă, în uniformitatea albăstrimiiei, limpezimea cerului poate fi considerată peisaj.• Floarea din glastră (şi din fereastră!) şi-a cârlionţat frunzele şi, parcăpunându-şi mâinile în şolduri, ne priveşte cochet.• Instinctivul, adică inconştientul curaj al ieduţului care încearcă să împungă...• Poezia descrie istoria ideii de sentiment...• Odată cu înaintarea în vârstă, descreşte teama de ridicol şi creşte teamade eşec.• Romantismul nu e o stare de grup, ci o înaripată aspiraţie a singurătăţii,a persoanei sau personalităţii aflate în solitudine, în intimitatea propriuluisău vis, care e şi el un unicat, o discretă şi delicată detestare a gregarismului.• Orice înmormântare este o loială alunecare de teren de 1x2 metri. Însă,concomitent cu ea, şi o alunecare de suflet, de spirit imens spre Imensitate!• Spune-mi cine îţi sunt duşmanii, pentru a-ţi spune cine nu eşti.• Ce mai fac textualiştii? Stau şi ei la o partidă de text în grup...• Târâtoarea reptilă a rusificării.• Papagal instruit într-o familie de surdo-muţi.• Fericita disproporţie dintre furia copilului, femeii şi puterea care le este dată.