PDF - Limba Romana

Poesis 213Uitat pe de rostDe la unghii, în sus, începe a mi se face târziu,De la lacrimi, spre mare – antichitate,Deşi trebuia mai întâi să mă nasc şi să vin,Să vă spun toate acestea, că n-am fost niciodată.E oribil de greu să nu te mai ştii,Că umbra ţi-ar fi fără ea,Că pleci şi revii la starea dintâiA celui de apă şi care te bea.Că toate sunt rostul tău fără rost,Nicicând să mai fii în memorie,Pe tot necuprinsul, uitat pe de rost,Un Herodot înghiţit de istorie...Sper, desigur că nu sperCâtă-aducere-aminte,Câte stări, câte uitări.Toate-n spate şi-nainte,Toate pururi nicăieri.Câte nemărturisitePătimiri, câte dureri,Toate-n spate şi-nainte,Toate pururi nicăieri.Moartea vieţii netrăităŞi cât strigăt şi tăceri,Toate-n spate şi-nainte,Toate pururi nicăieri.Sper, desigur că nu sperÎn ce-i adevăr şi minte...