PDF - Limba Romana

Muzicologie 317Anastasia BURUIANUniversul armonical creaţieicomponistice alui Gheorghe DimaUniversul armonic al creaţieicomponistice a lui Gheorghe Dimase evidenţiază printr-un limbaj specificromantic, care exprimă o tensiunecontinuă, pasională. Armoniapresupune o multitudine de planurisonore, atenţia autorului fiind orientatăîn special spre partitura pianistică.În aceeaşi măsură, verticalitateaplanului sonor include partida vocală,astfel încât limbajul armonic nupoate fi delimitat de aceasta.1. Parametrul armonicÎncă de la primele lieduri, „cutrăsături stilistice proprii romantismuluigerman” 1 , linia melodică semulează pe un „acompaniamentdin care se degajă un dramatismintens” 2 , obţinut prin armonie şi formulecontrapunctice inspirate. Liedurilelui Dima „trădează, prin dinamicaînlănţuirilor armonice, profilulmelodic, precum şi concepţia asuprarelaţiei text–muzică, influenţaliedului schumannian (Şi dacă...,Somnoroase păsărele, De ce nu-mivii?, Biată inimă-nşelată), brahmsian(Dorinţa, Floricica şi fluturelul)sau wolfian (Trădare)” 3 .Universul tonal transmite mesajulpoetico-muzical prin anumitestileme: jocul tonal major-minor şirelaţiile de terţă.Paralelismul major-minor apareîn cântecele lui Dima într-o dublăvariantă: pe de o parte – filiaţia dinmuzica occidentală, tonal-funcţională(înţelegându-se aici, deopotrivă,relaţia de relativă şi de omonimăinversiune modală), iar pe de altăparte – originea folclorică a acestuidualism, caracteristic muzicii populareromâneşti. Este vorba de unprocedeu componistic ce marcheazădiferite ipostaze ale expresivităţii,prin care Dima realizează sintezadintre naţional şi universal, atingândmaxima maturitate a gândirii artistice.Compozitorul român – formatîn şcolile din Europa – demonstreazăcă are o concepţie clară asupraadaptării specificului naţional laformele universale, considerând armoniaclasică tonal-funcţională caparametru armonic de referinţă.Relaţia tonal-funcţională major-minoreste ilustrată elocvent deliedul Sub fereastra mândrei mele,în care apare relaţia de modulaţierelativă: din La major în fa # (diez)minor. Contrar tiparului clasic, conformcăruia piesa se încheie în tonalitateainiţială, finalul piesei rămâneîn fa # minor.Caracterul modal al armonieipoate fi identificat în special încântecele inspirate din folclor, din„cântecele populare” (Mugur, mugurel,Mândruliţă de demult etc.)şi „cântecele vechi româneşti”, influenţatede folclorul urban (O inimăîntristată, Scumpă, dragă copiliţă,