PDF - Limba Romana

320în cauză expresivitatea şi sublimulartei muzicale.Acompaniamentul pianistic alliedurilor reprezintă „decorul” sonorîn care compozitorul plaseazămelodia vocală, capabil să evidenţiezeimaginile şi mesajul artistic.Parametrul armonic (în cazul liedului– apanajul exclusiv al pianului)devine astfel o coordonată esenţialăa universului sonor pe care îlplăsmuieşte compozitorul.Muzica vocală şi cea instrumentală,în creaţia de cântece alui Gheorghe Dima, constituie, prinperfecţiunea dată de unitatea lor,esenţa şi echilibrul genului reprezentat.Aceste două componentecreează un dialog al liniilor melodice,contribuind la elaborareaunei anumite atmosfere sonore,la construirea gradaţiilor dinamiceşi tensionale conforme cu intenţiacompoziţională. „Cantabilitatea ţesăturiivocale, care vădeşte o datăîn plus experienţa de cântăreţ delied a lui Gheorghe Dima, invenţiamelodică, o fantezie potenţată deechilibrul şi regulile formei, plasticitateaimaginilor, lirismul exprimat întuşe sonore calde, dar şi momentelede tensiune dramatică subliniateprin turnuri armonice şi schimbăridinamice sugestive, expresivitatealimba Românăacompaniamentului pianistic constituietrăsături evidente ale creaţieivocale miniaturale” 9 .Compoziţiile lui GheorgheDima îi legitimează calitatea decreator de lied romantic românescşi statutul de precursor strălucital şcolii muzicale naţionale româneşti.NOTE1Gherman, Mircea, GheorgheDima – Aspecte ale creaţiei de lied, în revistaMuzica, nr. 1, ianuarie 1973, p. 5.2Idem.3Mihuţ, Anca Daniela, Contribuţiila istoria liedului românesc, teză dedoctorat, Academia de muzică „Gh.Dima”, Cluj, 2004, p. 132.4Idem, p. 7.5Voileanu-Nicoară, Ana, Un înfăptuitor:compozitorul Gheorghe Dima,în Societatea de Mâine, Cluj, nr. 5, 15III 1931; G. Dima. Viaţa. Opera, Bucureşti,1957; Chipuri şi mărturii, Bucureşti,1971.6Turk, Hans Peter, Particularităţiarmonice în liedurile lui GheorgheDima, în Lucrări ştiinţifice ale cadrelordidactice, vol. I, Cluj, 1980, p. 102.7Turk, op. cit., p. 103.8Naie, Lăcrămioara, Arta acompaniamentuluide operă şi lied – eseu,Iaşi, 1997, p. 35.9Mihuţ, Anca Daniela, op. cit.,p. 132-133.