PDF - Limba Romana

182încadrare în procesul literar unicromânesc (sincronizarea), care aşi înregistrat în ultimii ani anumitesuccese. Cărţi ale autorilor dinBasarabia apar la Bucureşti, Iaşi,Timişoara, Constanţa, iar ale autorilordin Ţară – la Chişinău. Carteanu cunoaşte frontiere, ca şi pasărea.Al doilea moment pe care aşvrea să-l menţionez aici ar fi acelacă fenomenul unificării literare, casă-i zic aşa, este realizat anumede tinerii scriitori, parte dintre ei custudii făcute în Ţară, care s-au formatca oameni de cultură în sânulmarii culturi româneşti... „Redareafacilă a zilei...”, sintagma pe care odesprinzi din textul lui G. Meniuc,nu vrea decât să-i cheme pe „condeieri”la aprofundarea problematiciicreaţiei, nu la lunecarea pesuprafaţe netede. A face artă, nugazetărie, asta vrea să spună autorul...Tinerii scriitori de astăzi numai fac o literatură cu o problematicădirect sau frontal socială, aşacum erau obligaţi predecesorii lorde către regim şi ideologie. Scrisullor investighează lumea interioarăa omului contemporan, făcând-o cumijloacele şi procedeele pe carele pune la dispoziţie practica literarăa secolului al XX-lea. DupăProust, Faulkner, Kafka, Beckett,Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,Gheorghe Crăciun,Bujor Nedelcovici şi atâţia alţii numai poţi să scrii ca... Or, scriitura,dar şi problematica tinerilor autoride astăzi, este modernă şi postmodernă,oricum ar fi ea, eterneleteme ale existenţei umane rămânsă fie esenţa lor: viaţa, dragostea,adevărul, minciuna, binele, răul,frumosul, urâtul şi tot aşa... pânăla implacabila moarte. Procedeelelimba Românăse schimbă, se reînnoiesc, temelerămân aceleaşi... Ca să aduc în discuţielucruri concrete, mă voi referidoar la miraculosul fenomen carese produce sub ochii noştri şi pecare mulţi, ca adevăraţii orbi, nu-lobservă. Este ceea ce eu numescexplozia dramaturgiei, alături decea a unei proze de înaltă ţinutăartistică. Avem autori dramatici cares-au consacrat acestui gen şi activeazăcu mult succes. Piesele lorsunt jucate şi la noi, şi în teatre dinalte ţări: Val. Butnaru, ConstantinCheianu, Nicolae Negru, Irina Nechitş.a., printre care ţin să-l remarcpe poetul scenic (aşa l-am numitîntr-un mic eseu) Dumitru Crudu.Teatrul lui D. Crudu aduce pe sceneledin Basarabia şi din România,dar şi din unele ţări occidentale,frumuseţea şi mizeria existenţeinoastre, a celor de pe această palmăde pământ mereu năpăstuit, daratât de binecuvântat cu talente autentice...Tinerii scriitori, zic eu, îşifac datoria faţă de popor şi culturalui cu maximum de dăruire.– Să abordăm un alt subiect„delicat”: rolul folclorului, în specialal cântecului şi al dansuluipopular, în conservarea identităţiinoastre româneşti. Se parecă rezistenţa românilor din afaraŢării are la temelie patrimoniulcultural creat de-a lungul secolelor.Or, românii, pomenindu-se,fără voia lor, în împrejurări istoricenefaste, într-o cruntă izolarefaţă de patria lor istorică şi faţăde lumea în continuă primenireşi modernizare, au supravieţuitca entitate datorită, paradoxal,tocmai acestei îngrădiri impusede către străini. În lipsa accesuluila valorile spirituale naţionale şi