PDF - Limba Romana

Coşeriana 61ción y textos), un fel de dicţionar alconceptelor lingvisticii integrale. Or,acest exemplu ar trebui urmat şi dealţi lingvişti care se ocupă de teoriaintegralistă, deoarece „întreagaoperă a lui Coşeriu se orchestreazăpe o coerenţă epistemologică şi metodologicăimpecabilă”. „EugeniuCoşeriu, mare poliglot şi cunoscătorprofund al limbilor clasice, avândpe deasupra o formaţie filozofică şiestetică extraordinară, este cel maimare lingvist nu doar din a doua jumătatea secolului al XX-lea, ci dintot sec. XX, mai mult, el este celmai mare lingvist din toate timpurile”(p. 365).4. Lingvistica românească afost reprezentată de Ileana Oancea,Marius Sala şi subsemnata,Eugenia Bojoga. Ileana Oancea,profesoară la Universitatea deVest din Timişoara, explică – în Unuomo universale: Eugenio Coseriu– universalitatea lui Coşeriu. Aevoca în mod adecvat personalitateaextraordinară a lui E. Coşeriu,care a trecut prin experienţe dure şicomplexe, care a trăit printre oamenidiferiţi şi în diferite părţi ale lumii,care a suferit şi trauma separării demediul său de origine, înseamnă săne referim la figura sa de om universal.Coşeriu a fost un om universaldatorită destinului său care l-a purtatprin Europa şi America Latină,dar în acelaşi timp printre meandrelelingvisticii post-saussuriene pe carea decantat-o şi a dominat-o cu forţadoctrinei sale lingvistice. Or, ceeace a făcut din Coşeriu unul din ceimai mari intelectuali ai vremii noastrea fost tocmai faptul că – aşacum sublinia într-un interviu publicatîn Revista de istorie şi teorie literară(1984) – în anii săi de formare italianăa acumulat nu atât un bagajde cunoştinţe, cât mai curând „oanumită atitudine faţă de probleme,a învăţat respectul pentru ştiinţă şiidei”. Dacă relaţia lui Coşeriu cu Româniapână în 1989 era problematică,întrucât, aşa cum afirma M. Eliade,comunismul a însemnat, în fond,un al doilea abandon al Daciei decătre români sau, vorbind metaforic,separarea României de lumealatină căreia îi aparţinea, după aceeas-a îmbunătăţit considerabil. Înceea ce priveşte destinul operei luiE. Coşeriu în România, I. Oanceaeste foarte optimistă, deoarece, pelângă traducerile care se fac la Cluj,Bucureşti şi Chişinău, din 1998 activeazăun Centru de studii integraliste,afiliat Catedrei de lingvisticăgenerală şi semiotică a Universităţii„Babeş-Bolyai”, condus de prof.Mircea Borcilă: „Universitatea dinCluj depune eforturi serioase pentrua dezvolta tezele lingvistice ale luiE. Coşeriu, cu intenţia de a forma oşcoală lingvistică” (p. 341).În Ricordo di Eugenio CoseriuMarius Sala evocă modul în carel-a cunoscut pe E. Coşeriu – prinintermediul studiului La geografialingüística pe care Al. Rosetti îl adusese,în 1957, de la Congresul internaţionalde lingvistică de la Oslo,unde îl întâlnise pe E. Coşeriu. Ceitrei mari lingvişti români care participaserăla congres – Al. Rosetti,I. Iordan şi Al. Graur – se întorseserăentuziasmaţi de acel tânăr denumai 36 de ani care, după reproducereaafirmaţiilor lui Iordan, „emare, ştie multe lucruri şi le ştiebine”. Autorul s-a întâlnit pentruprima dată „pe viu” cu Coşeriu în1965, la cursurile de vară de laGrenoble, unde a avut ocazia să-ladmire recitând versuri din Ion Barbuşi proză din M. Sadoveanu. S-aurevăzut apoi în 1968, la Congresulde lingvistică romanică desfăşurat