PDF - Limba Romana

Gramatică 81Există şi cuvinte latine careau dispărut din toate limbile romaniceîn perioada latinei târzii. Multedintre acestea au fost înlocuite cuelemente provenind din superstratsau cu derivate. Iată un exempluoferit de Tagliavini 4 : lat. habenae(hăţuri) s-a menţinut în toate limbileceltice, în timp ce în limbile romanicea fost înlocuit cu un derivat al luiretinere, pus de lingvist pe seamaomofoniei dintre habena şi avena.Situându-se în descendenţa studiilorrealizate de Gillieron, lingvistuladuce şi un alt argument care adeterminat reconstituirea lexiculuilatinei vulgare şi anume tendinţaeliminării cuvintelor al căror corpfonetic era prea redus, de tipul lat.os. Această tendinţă nu este singularăşi nici de dată latină târzie, amadăuga noi. Este condescendentăînceputurilor istoriei limbii latine,dovadă că fenomenele lingvisticenu funcţionează după legile hazardului.Nucleul lexicului latin l-auconstituit cuvintele provenite dinindo-europeana comună împreunăcu derivatele acestora. Radicaleleindo-europene erau nume, în marealor majoritate, structuri monosilabice.Din acest motiv a existatde la începuturile istoriei limbii latinetendinţa generală de a eliminasubstantivele cu corp fonetic redus(dix, frux, ops, prex etc.).Schimbările semantice produseîn cuvintele latineşti moştenitede limbile romanice cunosc, înunele situaţii, specializări specificeprin restrângerea sensului. În latinaclasică cognatus avea sensul de„rudă de sânge”, pe linie colaterală,nu directă. Latina populară restrângesensul originar şi face referirenumai la soţul surorii, atât în limbaromână, cât şi în celelalte limbi romanice:rom. cumnat, it. cognato,sard. konnadu, prov. cunhat, cat.cunyat, sp. cunado, port. cunhado,dalm. komnut. Şi clasa adjectivelora cunoscut restrângeri de sens sauresemantizări specifice. Adj. orbusavea sensul „lipsit de …, orfan”.Ovidius utilizează sintagma „orbuslumine”, iar Pliniu cel Bătrânvorbeşte despre „orbitas luminis”pentru pierderea unui ochi. Latinapopulară a preluat această formălexicală cu sensul de orb, din carese vor dezvolta toate corespondenteleromanice: rom. orb, it. orbo, fr.orb, prov. orp etc.Multe cuvinte au cunoscutlărgiri de sens în trecerea la fondulpanromanic. Verbul „habeo” a primitîn latina târzie şi sensul generalde „a exista”, utilizare pe careo regăsim în unele limbi romanice:fr. il y a, sp. hay.O bună parte din termeni aparcu sens schimbat, încă din latinapopulară. Ov. Densusianu a întocmiturmătoarea listă: afflare avea înlatina clasică sensul de „a sufla”, „ainspira”, pe când vocabularul panromanicl-a conservat cu semnificaţiade „a afla”: rom. a afla, sp. hallar,port. aflar, ret. afflar.Apprehendere avea accepţiuneade „a lua” în lat. clasică, iar înlatina târzie înseamnă „a aprinde”:rom. a aprinde, fr. esprendre. Scriitoriiclasici conferă lat. caballus sensulde „cal de muncă”, iar latina târzie– accepţiunea de „cal de rasă”,care se conservă în toate limbileromanice: rom. cal, fr. cheval, it. cavallo,sp. caballo, port. cavallo.Sensul lui „collocare” era înlat. cl. „a aşeza”, „a pune”, dar limbileromanice l-au conservat din