PDF - Limba Romana

Critică, eseu 153astfel, vorbelor viclene ale străinului:„Meştere, în ţara mea nu-i cala voi... Noi ştim că viaţa e atât degrea, încât n-o poţi birui decât dacăîntreci măsura. Aici, şi bucuria e maiscurtă, şi moartea mai nebănuită,şi întâmplările mai năpraznice...(Interiorizat): În ţara mea se petrecşi minuni, iar oamenii nu se mirăca la voi...”. Personajele dramei seadună în jurul domnitorului, dar scopurilepentru care o fac diferă: Murianounelteşte să schimbe credinţamoldovenilor, astfel încât Papa săle devină suveran. Prin vicleşug şivorbe măiestre o atrage pe Mariaîn conspiraţia lui. Din prea multădragoste pentru Ştefan, femeia încearcăsă-l convingă să accepteuneltirile doctorului. De cealaltăparte sunt boierii – unii credincioşivoievodului, alţii urzindu-i mişeleştemoartea, precum şi oştenii caredejoacă planul nesăbuit. Ştefan dominăprin credinţa faţă de ţară, prinzbaterea şi îndoielile din suflet, priniubire, dar şi prin sacrificiu.Doctorul Muriano îşi ascundeintenţiile iscoditoare, explicându-iMariei că tot ceea ce are ea de făcuteste să-l înduplece pe voievodsă semneze un act prin care alfabetulchirilic să fie înlocuit cu cellatin: „De aceea vreau să vă atragfoarte insistent atenţia, că acum eprilejul cel mai potrivit să smulgemhotărârea Alteţii Sale... (...) Şi doarnu-i cerem un lucru prea mare...Săreintroducă literele latine în locul celorslavone...”. Profitând de faptul căvoievodul se întoarce biruitor de laVaslui, şi poposeşte la Hârlău, înaintede a se îndrepta spre cetateaSucevei, Muriano devine autoritar,zugrăvindu-i Mariei intenţia lui cafiind unica şansă a domnitorului dea consolida relaţiile Moldovei cuApusul: „Doamnă, îngăduiţi-mi săinsist şi să repet din nou, că aceastăneînsemnată schimbare va îngăduiŢării Moldoveneşti să intre înlegături mai strânse cu cultura ţăriimele... Moldova va înflori în artă, înfilozofie... (...) E destul să vă spuncă, în primul rând, introducerea literelorlatine va aduce Alteţii Salealiaţi puternici şi amici credincioşi...O simplă pecetie, pusă pe actulacesta...”.Ştefan este îndrăgostit de Mariaşi crede în spusele ei. Boierii-sfătuitoriai săi nu văd cu ochi buniaceastă relaţie; femeia îi discrediteazăîn faţa voievodului, insuflându-iacestuia temerea că nu îi suntloiali. „Marie, răspunde Ştefan, înţara Moldovei vor mai fi mulţi Mitropoliţişi Logofeţi, însă o dragoste caa noastră ştiu şi simt că nu va maifi niciodată... Boierii sunt nişte vicleni...(...) Maria, te iubesc atât demult, încât dacă ai şti, ai vedea cănu de boieri, ci de dragostea meatrebuie să-ţi fie frică...”.Faţă de doctorul Muriano voievoduleste intransigent, îi critică pestrăinii care nu înţeleg locul şi rolulpoporului său în istorie: „Când oameniiaduc laude vor să se acopereşi ei cu strălucirea celui lăudat...Ce vor pricepe cei din ţara ta şi dinalte părţi, din crâncena noastră încordarede-a ne măsura cu o puterecare a sfărâmat imperiul de la Constantinopol?(...) Ce vor înţelege toţidin tristeţea care vine să întunece