PDF - Limba Romana

184nu le păstrează acasă, ci într-o bancădin Elveţia sau Germania, nu seştie cu certitudine; mă rog, hoţii...Să revenim: tocmai datorită acesteimentalităţi folclorice, arhaice, amajorităţii populaţiei, se şi întâmplăîn această zonă a lumii ceea ce seîntâmplă: revenirea comuniştilorla putere, dominaţia corupţiei, unlux nebun al celor puţini şi o teribilămizerie a celor mulţi... De aicipână la Europa civilizată... Iar avuţiafolclorului trebuie să rămână caatare, o moştenire preţioasă, dar sănu determine spiritul şi mentalitateade azi... De altfel, supraapreciereafolclorului în conservarea identităţiinoastre este, după mine, una dintrereminiscenţele, mai exact, diversiuniledefunctului regim totalitar, careera interesat ca noi să rămânemîn feudalism prin gândire, spre afi mai uşor manipulaţi, asimilaţi canaţiune... Ni se serveau binefacerilecivilizaţiei şi ale progresului cu marcărusească, lăsaţi fiind să ne cântămdoinele de jale, de fapt, nici peacelea nu le acceptau, vroiau doine„optimiste” şi cântece de bucurie laînmormântări, pentru că trebuiausă fie „înmormântări sovietice”, caşi „nunţile comsomoliste”... Amintiţi-văde Jocul lui Curbet, care, stilizândstângaci dansurile populare,le prezenta lumii întregi ca să obţinăcât mai multă valută străină pentrubugetul statului criminal... Asta erasoarta pervertită a folclorului nostrusecular, atât de bogat. Astăzi? Astăzialtă făină se macină la moară.Apropo, pe timpul satrapului Bodiuls-au publicat mai multe volume defolclor. Dar ce şi cât a intrat în acelevolume din întreaga avuţie adunată?Ştiu de la alcătuitori că au fostexcluse nenumărate texte care nulimba Românăconveneau ideologiei totalitariste.De ce Academia de astăzi, zisă democratică,nu ar reedita integral, da,integral, textele adunate din zonanoastră, inclusiv cele care reflectălupta poporului împotriva împilăriiocupanţilor şi calvarului deportărilorstaliniste?...Transnistria? E vai de ea...Dar se mai ţine. În curând arputea să-şi dea duhul... Şi atunci vaveni rândul Basarabiei...– În societate se discută dinnou contradictoriu despre istorianoastră: sunt expuse puncte devedere diametral opuse despreaceleaşi evenimente, fenomeneşi chiar epoci. Unii uită că adevărataistorie a acestui neam sescrie şi astăzi. Ce condiţii trebuiesă întrunească un autentic cronicaral timpului, care are obligaţiasă lase „documente”, pecare „se vor sprijini” cei care vindupă noi?– Înainte de a fi scrisă, istoriase cuvine să fie făurită. Iar cumneamul nostru, în virtutea destinuluisău ingrat, dar şi a firii sale extremde maleabile, a fugit de multe ori dinfaţa istoriei, retrăgându-se în a-istorie,rămâne de văzut ce le rămânesă facă acelor cronicari. Istoria la românie o treabă extrem de delicată,dar şi foarte neobişnuită. Româniiau avut mereu simţul istoriei, numaică n-au avut decât foarte rar posibilitateade a o influenţa şi a şi-o faceei înşişi. Mereu au fost împinşi la oparte, iar uneori şi din spate, aşa cămajoritatea evenimentelor lor istoriceau depins de alţii. Au fost maicurând obiect decât subiect al istoriei.E bine, e rău? Şi, şi, sau, maiexact: nici, nici, ca şi în cazul folclorului.A te situa în afara istoriei, care