PDF - Limba Romana

288mi le-amintesc. La fiecare oprire seda jos de pe capră şi mă ajuta săcobor din cupeu. Sunam la uşa pecare mi-o arăta şi câteodată eu dispăreamînăuntru. Mi-amintesc, îmipărea caraghios, să simt din nou ocasă în jurul meu, după atâta timp.Mă aştepta pe trotuar şi mă ajutasă urc iar în birjă. Începusem sămă satur până peste cap de-acestbirjar. Se cocoţa pe capră şi iar oporneam. La un moment dat se întâmplăceva. Se opri. Mi-am ieşitdin toropeală şi eram gata să cobor.Dar nu veni să-mi deschidă portieraşi să-mi ofere braţul, am fost decisilit să cobor singur. Aprindea felinarele.Îmi plac felinarele cu petrol, cutoate că ar fi, odată cu lumânările,şi exceptând astrele, primele luminipe care le-am cunoscut. Îl întrebaidacă puteam să aprind al doilea felinar,căci pe primul îl aprinsese el.Îmi dădu cutia de chibrituri, deschisegemuleţul bombat prevăzut cubalamale, aprinsei şi închisei repede,ca feştila să ardă deplin şi liniştit,în căsuţa ei, la adăpost de vânt.Mi-a fost dată bucuria asta. Noi nuvedeam nimic, la lumina acestorfelinare, cel mult crupa calului, daralţii le vedeau din depărtare, douăpete galbene plutind încet, liber rătăcitoare.Când atelajul cotea, sezărea un ochi, roşu sau verde, dupăcaz, un romb bombat, limpede şi viuca-ntr-un vitraliu.Odată ultima adresă cercetată,birjarul îmi propuse să trag la unhotel pe care-l cunoştea, unde-aş fifost bine primit. Asta stă în picioare,birjar, hotel, e verosimil. Recomandatde el, n-aş duce lipsă de nimic.Tot confortul, zise, făcându-mi cuochiul. Plasez această discuţie petrotuar, în faţa casei de unde tocmailimba Românăieşisem. Îmi amintesc, sub felinar,crupa slăbănoagă şi umedă a caluluişi pe mânerul portierei mânabirjarului, mănuşa de lână. Depăşeamcu un cap acoperişul birjei.I-am propus să luăm un pahar. Calulnu mâncase, nici nu băuse toatăziua. I-am atras atenţia birjaruluicare-mi răspunse că ştie el, calul luinu se-ntremează decât odată ajunsîn grajd. Dacă-n timpul lucrului luaceva în gură, de n-ar fi fost decâtun măr sau o bucată de zahăr, aravea crampe la stomac ce l-ar oprisă meargă mai departe, ba ar puteachiar să-l răpună. Astfel că erasilit să-i lege maxilarele cu o cureade fiecare dată când, dintr-un motivsau altul, îl pierdea din vedere,ca să nu sufere din pricina trecătorilormiloşi. După câteva paharebirjarul mă rugă să-i onorez, pe elşi pe soţia lui, petrecând noapteala ei. Nu era departe. Reflectândla asta, cu marele privilegiu al distanţării,cred că n-am făcut altceva,toată ziua, decât să ne-nvârtim înjurul casei sale. Locuia deasupraunui şopron în fundul unei curţi.Frumoasă poziţie, m-aş fi simţitbine acolo. Prezentându-mi-o pesoţia lui, o femeie cu fese enorme,el ne părăsi. Nu se simţea în largulei, se vedea cât de colo, singurăcu mine. O înţelegeam, eu nu măjenez în cazuri de-astea. Nici unmotiv ca totul să sfârşească ori săcontinue. Atunci, să sfârşească. Amspus că voi coborî în şopron să măculc. Birjarul protestă. Am insistat.Îi atrase atenţia soţiei sale asupraunei bube pe care-o aveam în creştetulcapului, căci, din politeţe, îmiscosesem pălăria. Trebuie să isprăvimcu asta, spuse ea. Birjarul numiun doctor pe care-l preţuia în mod