PDF - Limba Romana

42limba Românădiante el contexto verbal; pero aun la «lengua escrita» y la literaria cuentan conalgunos de ellos, por. ej., con el contexto natural y con determinados contextoshistóricos y culturales […].” Coseriu 1955‐56/1989: 317.37Coseriu 1981/1997: 128.38„Conceptul de «univers de discurs» a fost introdus în logică de către GeorgeBoole, pentru a viza condiţiile de adevăr ale discursurilor care operează cu aserţiuni,dar nu aparţin domeniului ştiinţei (în particular, ale discursurilor referitoare lalumi imaginare) şi a fost adoptat în filozofia limbajului, de exemplu, de către filozoful(fenomenologul) american W. M. Urban [Language and Reality, 1939] şi a fostelaborat din punctul de vedere al teoriei lingvistice de mine însumi, într-un studiuscris – în spaniolă – în îndepărtatul 1955 [Determinación y entorno] şi reluat apoi îndiversele ediţii ale volumului meu Teoría del lenguaje y linguística general.” Coseriu2002: 37.39Şi mai departe: „[...] Nu se vorbeşte despre alte «universuri», alte «lumiale lucrurilor», ci despre alte «universuri de discurs», alte sisteme de semnificaţii.Însăşi pretenţia de «a traduce», de ex., frazele mitologiei, translându‐le la nivelulvorbirii despre lumea empirică şi istorică («grecii credeau că…», etc.) arată,în mod exact, că se vorbeşte despre «universuri de discurs» diferite.” Coseriu1955‐56/1989: 318.40Vezi M. Borcilă, art. Univers de discurs din Dicţionar conceptual...: „Conceptulcoşerian al universului de discurs trebuie distins net de accepţiile cu carecirculă acest termen în teoriile logiciste şi pragmatiste ale discursului. În acestecontexte, universul de discurs înseamnă, de regulă, un „element esenţial al contextuluisituaţional”, dar niciodată lumea de referinţă înţeleasă ca sistem de semnificaţiiîn sensul integralist.”41Coseriu 1981/1997: 129.42Coseriu 2002. Vezi, în special, p. 38‐41 şi p. 527‐530.43„Şi, atenţie, toate acestea se aplică şi la lumea fanteziei, la lumile fantastice,create de om, unde chiar creaţia adevărată şi proprie vine, într-adevăr,manifestată în limbaj, dar nu este numai lingvistică” (Ibidem, p. 39). „Dar nu suntuniversuri create de [către] limbaj; sunt universuri pe care limbajul le presupune şile manifestă.” (Ibidem, p. 527).44„Cele două discipline [filozofia limbajului şi lingvistica textului] pot şi trebuiesă consemneze aceste universuri de cunoaştere [universuri de discurs] – să ia actde ele –, în măsura în care ele, întemeind tipuri autonome de obiectivitate, determinăsensul discursurilor care le corespund şi deci valorile de adevăr ale aserţiunilorexplicit sau implicit conţinute în acestea.” Ibidem, p. 42.45Coseriu 1981/1997: 137-138.46Înţeleasă în accepţiunea lui M.Borcilă. Vezi Borcilă 1994, 1997, 2002.REFERINŢE BIBLIOGRAFICE1. Blaga 1990 = Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, Editura Humanitas, Bucureşti.2. Borcilă 1994 = Mircea Borcilă, „Semantica textului şi perspectiva poeticii”,în Limbă şi literatură, XXXIX, vol. II, p. 33‐38.3. Borcilă 1997 = Mircea Borcilă, Între Blaga şi Coseriu. De la metaforicalimbajului la o poetică a culturii, în „Revista de filosofie”, XLIV, nr. 1‐2,p. 147‐163.