PDF - Limba Romana

Aniversări 1911.2. DESPRE GENEZA RO-MANULUIAproape nimic din scrierile deînceput ale lui Vladimir Beşleagănu anunţă metamorfozele narativeulterioare din romanul care l-aconsacrat. Criticii autohtoni au insistatmult asupra anticipării unorsubiecte de roman în prozele scurtedin volumul La fântâna Leahului(1963). E adevărat, unele tehnici potfi atestate în Drumul visurilor, Lafântâna Leahului, Glas de frunze,dar acestea sunt utilizate cu inocenţăşi cu o simplitate dezarmantă.Simplu de tot e şi fondul propriu-zisal volumului, care, alături de Zbânţuilă(1959), Vacanţa mea (1959),Buftea (1962), Găluşca lui Iluşca(1963), dar şi de Vrei să zborila lună? (1964), sunt cărţi pentrucopii, marcate puternic de spiritultimpului şi care ar mai putea prezentainteres doar pentru un istoricliterar.Zbor frânt, redactat în treiluni, în aprilie-iunie 1965, este editatîn anno Domini 1966, în perioadaapariţiei altor romane: Povara bunătăţiinoastre (1961-1967) de IonDruţă, Povestea cu cocoşul roşu(1966) de Vasile Vasilache, Singurîn faţa dragostei (1966) de AureliuBusuioc, Podurile (1966) de IonConstantin Ciobanu; ultimul – unroman mai puţin românesc, dar cumare trecere în epocă. Explicaţiaacestei „rodnicii” trebuie căutatăîntr-un complex de fenomene, specificeperioadei dezgheţului hruşciovist,care venise cu întârziere într-olume totalitară dominată de dogme,orice noutate fiind privită cu mefienţă.Noutatea romanelor (desigur, cuo anumită defazare temporală) ereductibilă, într-o ultimă analiză, laevitarea mai multor clişee, poncifuriale literaturii oficiale, suprapopulatăde personaje „tipice”, „pozitive”,pătrunse până în măduva oaselorde „optimismul ideologic”.Se pare că prima consemnaredespre geneza romanului VladimirBeşleagă o face într-o anchetă(Revista Moldova, 1968, nr. 8.pag. 11): „Ca orice autor la apariţiaprimei sale cărţi (şi eu consider căLa fântâna Leahului este primamea carte serioasă) se cuveneasă am o bucurie. Vai, n-am avut-o,poate de aceea că manuscrisul azăbovit prea mult prin fel de fel desertare sau că procesul de editarea durat prea mult... Din contra, amprins imediat ură pe ea. Aşadar...,căutările mele s-au desfăşurat subsemnul negării, distrugerii tuturorprincipiilor şi dexterităţilor pe caremi le formasem lucrând asupra acelorpovestiri ”.Reţinem şi alte câteva specificări,extrem de importante pentruînţelegerea efortului său de radicalizarea scriiturii: „Primul lucru pecare l-am neglijat a fost deprindereade a ciocăni, de a cizela fiecarefrază, fiecare cuvânt. Am optatdeci pentru spontan, pentru firesc.Simţeam că pot mai mult, dar nuîndrăzneam. Şi iată că, intervenindanumite împrejurări de ordin biografic,pomenindu-mă într-o starepsihică de mare tensiune, am pornitla scrierea romanului Zbor frânt(care, de altfel, are la bază un episod,un subiect la care revenisemîn câteva rânduri cu ani în urmă,dar de realizarea căruia nu eram