PDF - Limba Romana

64limba Română– Adevărul este următorul: mama mea era de origine belaruso-polono-germană.Dar bunicul ei după tată fusese căsătorit cu o moldoveancădin Basarabia.Într-adevăr, mama ştia puţin limba română, fiindcă, în anul 1917, ealucrase, în calitate de soră de caritate, într-un spital militar rus, din apropierede Bacău, Piatra-Neamţ şi Tecuci. În afară de militarii ruşi, la spitalerau aduşi şi ofiţerii şi soldaţii români, răniţi sau otrăviţi de gaze în război.Bineînţeles că personalul spitalului trebuia să comunice cu românii bolnavi,aşa că învăţarea unor cuvinte româneşti era o necesitate. De asemenea,mama ne-a povestit multe despre natura pitorească a Moldovei, despreţăranii moldoveni – oameni săraci, naivi şi sinceri. Prin urmare, mi-au fostinsuflate, din copilărie, o serie de noţiuni despre cultura şi limba poporuluiromân.– Ulterior, în anul 1941, deci în plin război, aţi început, în modsistematic, studiul limbii române. Care au fost motivaţiile?– Cred că au fost trei motivaţii iniţiale: primo, eram conştient că, pentruun romanist calificat (cum doream eu să fiu), era obligatorie cunoaştereamaterialului românesc; secundo, pentru noi, polonezii, România, poporulromân reprezintă un aliat vechi, un prieten din copilărie, un amic „din a vechimeizile”, cum se spune; terţio, au contat amintirile mamei, de care văspuneam.Totuşi, mai târziu, a apărut o motivaţie nouă. În cursul studiilor melede romanistică, am ajuns la concluzia că limba română posedă specificulşi originalitatea cea mai mare în comparaţie cu alte limbi romanice. Iată unexemplu din domeniul vocabularului de origine latină. Se ştie că în fiecarelimbă romanică există două pături lexicale. Primul strat include cuvintelesavante. Aceste cuvinte au pătruns în română din celelalte limbi neolatine(mai ales din franceză şi italiană) sau prin intermediul limbii ruse, englezeşi germane, începând cu secolul al XIX-lea, şi formează un standardcomun, pot să spun banal, pentru toate limbile romanice, inclusiv pentrulimba română.Al doilea strat îl constituie vocabularul moştenit direct din latinavorbită. Acest vocabular formează, împreună cu nişte trăsături specificeale gramaticii, fondul esenţial şi străvechi al limbii române. Prin urmare,fondul lexical principal românesc păstrează nişte serii semanticeomogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică şi locală – latinismecare sunt atestate încă în comediile lui Plautus şi Terentius sau numaiîn inscripţii din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindeştestarea socială şi spirituală, economică şi politico-militară a populaţieiprotoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate spune chiar mai multdecât atât: el îi dă limbii române un specific enigmatic, incomparabil şidelicios faţă de celelalte limbi romanice (vezi articolul meu Un bastionlexical al ocrotirii limbii române în Republica Moldova, publicat în volumulOmagiu profesorului Vladimir Zagaevschi la 70 de ani, Chişinău,CEP USM, 2003). Astăzi, năzuinţa mea de a descifra acest spe-