PDF - Limba Romana

Actualitatea clasicilor 277CE SĂ ADUCEM ÎN BASARABIASfatul Ţerii în mare majoritate şi, fireşte, în absoluta unanimitate aelementului românesc atins de cultura naţională, care nu îngăduie cine ştiece ciudate amestecuri cu Ucraina, a hotărât, „pe baza dreptului istoric şi deneam”, ca şi pe aceea, recunoscută de toate Puterile în luptă, a principiuluică noroadele singure să-şi hotărască soarta, „unirea cu România”, „pentrutotdeauna”, a Republicei Democratice (sau populare) „Moldoveneşti”, căreiai se zicea în Rusia, de care s-a dezlipit la sfărâmarea ei, „Basarabia”.Am preţuit după cuviinţă acest act, a cărui recunoaştere o aşteptămde la dreptatea lumii întregi, dar a cărui întărire n-o putem aştepta – şi nutrebuie s-o aşteptăm – decât de la noi înşine.Şi pentru aceea, în acest caz unic în istoria noastră, care cunoaştesfâşieri, dar realipiri nu, trebuie să ştim bine, – chiar după ce ni se spune,aşa de amănunţit, dintr-un spirit de cuminţenie aşa de ţerănesc, de cătrefraţii noştri de acolo, în momentul chiar al unirii, – ce avem să aducem înaceastă Moldovă de Răsărit care e menită a deveni o „Românie Nouă”.Alte ţinuturi româneşti cuprind în ele o cultură naţională, care, avându-şimai toate rădăcinile în vechea noastră civilizaţie de aici din Principate, aputut nu o dată să dea lecţii de idealism şi de conştiinţă luptătoare culturiide dincoace. Basarabia n-a avut acest noroc: ea a fost smulsă din Moldovaîntr-o vreme când bunul spirit patriotic era în toropire, când cultura greceascăaducea în straturile de sus şi un ideal naţional grecesc, pe care,ce e drept, instinctul acestui neam a ştiut să-l răspingă; iar ţara la care afost adausă se lepăda tocmai atunci de idealismul celor dintăi ani din stăpânirealui Alexandru I pentru a se apropia de obscurantismul tiranic caredeosebeşte regimul lui Nicolae.Aşa fiind, nici direct, nici indirect, n-a fost acolo acea viaţă sufleteascăpe care prin grele lupte ni-am cucerit-o, care a fost mândria noastră totdeaunaşi care, acum, e marea noastră mângâiere.De această viaţă sufletească sunt setoşi fraţii de peste Prut: sa li-oaducem deci largă, deplină, curată.Iar, cât priveşte alte caractere ale vieţii noastre de aici, nu le vom strămutade ceea parte tocmai în momentul când pretindem, şi aici, că dorim aşade mult să ne lepădăm de ele, – dând doar o ultimă reprezintaţie de adio.În Basarabia doarme un copil încă fraged, căruia trebuie să-i aducemîntărire prin lumină. Înainte de a deschide fereştile robiei de ieri asupra soareluicald al idealului nostru, să lăsăm în prag veşmintele vechi în care seascund molimele care l-ar putea îmbolnăvi.(Neamul românesc, An. XIII, nr. 89, 31 mart. 1918, p. 1.)