PDF - Limba Romana

178le negre vremuri din trecut. Este oexplozie de romane sui generis,aproape toate experimentale: AştepTaţiifiului sau carte pentrucăruţaşi de Dumitru Dan Maxim,Rondul de Ghenadie Postolache,Totul despre mine de ConstantinCheianu, Pizdeţ de Alexandru Vaculovschi,Negrissimo de LilianaCorobca, Printre vagoane de MihaelaPerciun, Karlik de Pavel Păduraru,Avionul mirosea a peşte (încurs de apariţie) de Nicolae Popa,la care aş adăuga seria de romane,de-o vigoare aparte, a veteranuluiscrisului basarabean Aureliu Busuioc:Lătrând la lună, Pactizând cu diavolul,Spune-mi Gioni şi HroniculGăinarilor (în curs de apariţie)...Din seria de prozatori ai generaţiei’80 s-ar cuveni să le amintim şi peSilvia Celac şi Lidia Istrati, douăautoare remarcabile, dar şi pe HaralambieMoraru, un autor de o originalitateincontestabilă, care neva mai oferi surprize, zic eu... Câtdespre aşa-zisa „autoritate literară”,eu i-aş zice altfel: priză la cititor sau,sub alt aspect, „noutate literară”,care sunt oarecum în contradicţie,dar de fapt se completează în timp.Or, un criteriu de evaluare a uneicărţi constă în faptul dacă este citită,gustată, asta pe de-o parte, iarpe de altă parte, gustul comun nupoate servi drept criteriu de apreciereşi atunci se pronunţă experţiiîn materie, criticii literari. Dar aşacum critică literară nu prea avem,apar multe cărţi, unele bune, însălipseşte consemnarea lor în presă.Nu avem o presă culturală aici, lanoi, ceea ce face să se consume învan multe fenomene literare demnede toată atenţia... Ăsta-i blestemulnostru. Deci să ne bucurăm că aparlimba Românătot mai multe cărţi noi, critica va venimai pe urmă, dacă va veni... Criticao fac criticii, iar aceştia întârziesă apară, pentru că pentru a facecritică e musai să citeşti cărţile, iarastă treabă nu e prea agreată la noi.Dacă nu sunteţi de acord cu mine,enumeraţi-mi recenziile pozitive /negative la romanele apărute în ultimiiani, pe care le-am înşirat maisus... Şi nu-s toate, mi-a mai scăpatcâte ceva...„Impactul reprezentativităţii”scriitorilor basarabeni în contextulliteraturii române? Foarte aproximativ/ confuz. De altfel, ca şi cel alliteraturii române, luată în ansamblu,asupra literaturii europene şiuniversale... Nul! De ce? O literaturăse propagă în lume adeseorisincron cu imaginea ţării de origine.Excepţia o fac latino-americanii, darexcepţia confirmă regula. Marileculturi, dar şi literaturi, s-au produsîn cadrul unor imperii în ascensiune,nu în declin... Mai depinde multşi de limba în care este scrisă acealiteratură, de aria de circulaţie aacelei limbi... Zicea în cadrul uneireuniuni literare de la Chişinău expreşedinteleUniunii Scriitorilor dinRomânia, Eugen Uricaru: „Credeamcă după deschiderea ce a adus-orevoluţia, literatura basarabeanăva călări literatura română cel puţintimp de vreo patru ani!”. Auzit-aţi cepremoniţie exprima dumnealui? „Nus-a întâmplat!” – constata acelaşiUricaru. Şi a spus un adevăr: nu s-aîntâmplat. De ce? Eu la rândul meumă întreb: dar de ce ar fi trebuit s-o„călărească”? Noi, într-o comunicaredin 1990, am numit necesara „călăreală-împerechere”sincronizare,apropiere, unificare... Acest fenomense produce totuşi lent, dar se produ-