Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

POSTERITATEA ISTORIOGRAFICĂ A LUI TRAIANUS (I)
suveranului nu s-a păstrat 21 . Există însă contribuţii recente în sensul care ne
interesează aici, semnate de W. Hartke 22 , Ronald Syme 23 , Giuseppe Zecchini 24 ,
Lellia Cracco Ruggini 25 sau Timo Stickler 26 , cărora li se pot adăuga încă alte aspecte.
Prima etapă corespunde intervalului scurs până la mijlocul veacului
al III-lea, suveranul trecut în rândul diui-lor bucurându-se de o reputaţie
aproape nepătată. De pildă, faima bunătăţii sale era atât de mare, încât stoicul
Epictetus (cca 50 – cca 130) îl lua drept etalon al umanului, în opoziţie
cu Nero, considerat tipul nonomeniei 27 . Neştirbit a rămas şi prestigiul militar,
amplificat parcă de noul context politic şi ideologic din vremea urmaşilor
săi imediaţi. Într-adevăr, recluziunea teritorială ordonată de Hadrianus
(117-138) 28 , pacifismul acestuia 29 , ca şi cel al lui Antoninus Pius (138-
161) 30 , exaltat de propaganda oficială 31 şi de scrierile apropiate tronului
(Aelius Aristides [117 – cca 181] e cel mai elocvent exemplu) 32 , au îngrijorat
spiritele tradiţionaliste, care vedeau în combativitatea lui Traianus un re-
21 Despre cea compusă la începutul domniei lui Alexander Severus (222-235) de
către Marius Maximus vezi SHA, Alex. Seu., XLVIII, 6; LXV, 4. Tot aici sunt pomeniţi
încă alţi trei biografi ai lui Traianus, respectiv Fabius Marcellinus, Aurelius Verus şi Statius
Valens, dar toţi aceştia sunt „autori apocrifi” – cf. A. Chastagnol, în SHA, CXI-CXII, 617.
22 W. Hartke, Römische Kinderkaiser. Eine Strukturanalyse römischen Denkens und
Daseins, Berlin, 1951, 324-351.
23 R. Syme, Emperors and Biography. Studies in the Historia Augusta, Oxford,
1981, 89-112 (The Fame of Trajan).
24 G. Zecchini, Ricerche di storiografia latina tardoantica, Roma, 1993, 127-145
(Traiano postumo (con un appendice su Adriano)).
25 L. Cracco Ruggini, Modello politico classico per un imperatore cristiano (IV-VI), în
Identità e valori: fattori di aggregazioni e fattori di crisi nell’esperienza politica antica,
Bergamo, 16-18 dicembre 1998, a cura di A. Berzanò, C. Bearzot, F. Landucci, L. Prandi, G.
Zecchini, Roma, 2001, 243-249.
26 T. Stickler, Trajan in der Spätantike, în Trajan in Germanien…, 107-113.
27 Epict., Diss., IV, 21.
28 Dio Cass., LXVIII, 33; LXIX, 5; Eutr., VIII, 6, 2; Fest., 14, 3; 20, 4; SHA,
Hadr., V, 1; 3; IX, 1; XXI, 8; 11-12.
29 Paus., , I, 5, 5; Dio Cass., LXIX, 5; 9; Aur. Vict., Caes., 14, 1; Eutr., VIII, 7, 1;
SHA, Hadr., V, 1; XXI, 8.
30 Aur. Vict., Caes., 15, 5; Eutr., VIII, 8, 2; SHA, Ant. Pius, IX; Ps.-Aur. Vict.,
Epit. Caes., XV, 3-4.
31 M. A. Levi, Adriano Augusto. Studi e ricerche, Roma, 1993, 55; M. Grant, The
Antonines. The Roman Empire in Transition, London and New York, 1994, 16, 23.
32 Ael. Arist., Laus Romae; N. Méthy, Réflexions sur le thème de la divinité de
Rome: à propos de l’Éloge de Rome d’Aelius Aristides, în Latomus, 50, 1991, 3, 660-668;
M. J. Hidalgo de la Vega, Algunas reflexiones sobre los límites del oikoumene en el Imperio
Romano, în Gerión, 23, 2005, 1, 279-282.
221