Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

354
NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE
Adiana-Claudia Cîteia e cadru universitar la o facultate umanistă, fapt care
ar trebui să oblige la o anumită ţinută intelectuală, ce presupune, printre altele, şi
un respect cuvenit pentru limba română. Dar cititorul va constata că pe multe pagini
universitara noastră nu se deosebeşte prea mult de inculţii care ne agresează şi
agasează cotidian în diferitele mijloace de informare cu grave abateri de la normele
gramaticale şi cu exprimări neinteligibile: Adriana-Claudia Cîteia pune virgulă
între subiect şi predicat 37 , între părţi de vorbire şi propoziţii legate în mod normal
prin copulă 38 , între principală şi completivă directă 39 , între predicat şi complement
direct 40 , înainte de etc. 41 , face greşeli de acord 42 , scrie cu literă mare în mijlocul
propoziţiei („Ecumenic”, „Sinod”, „Canon”, „Apostolic”, „Nord”, „Trulan (sic!)”
etc.) sau „post niceean” (passim), „miază-zi” (p. 54), „post-apostolic” (p. 71),
„cena” (p. 73), „sud dunărene” (p. 122), „anthroponim” (p. 437, nota 49), „aghiograf”
(p. 498) în loc de, respectiv, „postniceean”, „miazăzi”, „postapostolic”,
„cina”, „sud-dunărene”, „antroponim”, „hagiograf” etc. Pentru cineva care ţine la
tot pasul să arate cât de bine stăpâneşte greaca şi latina, cunoaşterea superficială a
limbii române nu-i face cinste.
Să amintim despre neglijenţa în dispunerea în pagină, mai ales în cazul
citării inscripţiilor? Ne mărginim să-l invităm pe cititor să privească paginile 78,
94-95, 97, 107, 109, 133, 134, 184, 280, 353, 383, 425, 426, 429, 435, 481, 487-
488, 500-501, 503-504, 505, 509, 510, 534.
Nici unul dintre aspectele negative semnalate până aici nu-i fac cinste
Adrianei-Claudia Cîteia; fiecare în parte este suficient pentru a proba nivelul său
ştiinţific submediocru, slaba pregătire de specialitate, superficialitatea cunoştinţelor
de istorie a perioadei romano-bizantine, în general, a creştinismului dobrogean, în
special, lipsa unor lecturi sistematice şi a unei reflecţii profunde a ceea ce a citit,
37 E.g.: p. 24, 36, 38, 40, 42, 44, 50, 53, 58, 60, 75, 81, 142, 173, 217, 240, 242, 259, 263,
265, 271, 295, 313, 317, 318, 321, 340, 367-368, 383, 431, 437, 439, 447, 465, 466, 467, 476, 478,
496, 513. 38 E.g.: p. 37, 47, 48, 50, 51, 55, 57, 58, 61, 71, 75, 86, 87, 130, 172, 173, 199, 210, 212,
213, 220, 223, 226, 231, 242, 251, 252, 264, 273, 300, 301, 307, 308, 311, 314, 315, 320, 321, 322,
325, 330, 331, 334, 341, 342, 368, 369, 372, 373, 374, 375, 387, 393, 411, 417, 423, 424, 431, 437,
464, 496, 497, 505, 512, 513, 514, 515, 544.
39 De exemplu, la p. 37, 129.
40 De exemplu, la p. 44, 51, 89, 315, 326, 439, 476, 496.
41 De exemplu, la p. 232, 515.
42 E.g.: p. 20: „Efortul diplomatic, susţinut de doctrina misionaratului (!) perpetuu (sic!) n-a
fost însă lipsită (sic!) de pericol”; p. 258: „Binecunoscutele canoane 3 II Ec şi 28 IV Ec prin care este
recunoscută în mod formal întâietatea episcopului de Constantinopol după cel al Romei ar putea fi
abordată (sic!) şi din perspectivă politică... Textul canoanelor menţionate anterior reduc (sic!)
complexitatea politică şi religioasă...” (subl. aut.); p. 319: „Confirmarea Henotikon-ului de către
Anastasius, în anul 496, şi încercarea de a-l aplica în dependenţă de ortodoxism şi de doctrina stabilită
la Calchedon, (sic!) a redeclanşat (sic!) conflictul...”; p. 439, nota 54: „Numărul Psalmilor citiţi la
serviciul euharistic precum şi la serviciul divin zilnic erau (sic!) stabiliţi de episcopi”; p. 467: „Din
Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic reiese că un mare număr de episcopi nu au putut (sic!)
participa...”.