Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

DIN NOU DESPRE BASILICA-BISERICĂ 301
al III-lea, o dată cu abandonarea Daciei, şi care, pe parcursul veacurilor IV-
VII, cu intensităţi şi în ritmuri diferite, atinsese toate regiunile acesteia 272 .
Procesul respectiv a influenţat şi evoluţia termenilor ecclesia şi basilica;
principalele ei coordonate sunt:
1) Ieşirea din uz a cuvântului ecclesia atât în sens instituţional, cât şi
arhitectural, ca urmare a colapsului urbanismului şi al civilizaţiei citadine 273 ,
aneantizării reţelei episcopale, distrugerii edificiilor, dispersării comunităţilor,
abandonării de către clerici a parohiilor, întreruperii legăturilor cu centrele
ecleziastice latinofone (Aquileia, Roma, Prima Iustiniana), instituirii
unei culturi orale 274 şi, în consecinţă, încetării a ceea ce lingviştii numesc
„comunicarea verticală” 275 , respectiv mesajul dinspre prelaţii depozitari ai
unui limbaj elevat către credincioşii ataşaţi formelor populare. Prin urmare,
în aria romanităţii sud-est-europene s-a produs un fenomen opus celui din
Románia occidentală, unde, o dată finalizată integrarea barbarilor şi formarea
de regna, persistenţa, chiar perturbată, a oraşului, a organizării ecleziastice,
a arhitecturii creştine şi a culturii scrise, a făcut ca, foarte probabil din
secolul al VII-lea, ecclesia să biruie treptat basilica 276 ; amintirea acesteia din
urmă a rămas doar la nivel toponimic 277 .
2) Supravieţuirea sub obedienţe barbare a unor grupuri latinofone
creştine în fostele provincii Noricum 278 şi Pannonia 279 , pe coasta dalmată şi
272
L. Barkóczi, în The Archaeology of Roman Pannonia, A. Lengyel and G. T. B.
Raban Editors, Budapest, 1980, 116-120; Á. Salamon, Á. Cs. Sós, în ibidem, 397-425; P. F.
Barton, op. cit., 2; N. Zugravu, Romanitatea orientală şi etnogeneza românilor, Iaşi, 2004,
32-47.
273
Idem, Antichitatea târzie, 113, cu bibliografia pentru fiecare regiune în parte.
274
Idem, Geneza creştinismului…, 447, cu izvoare şi bibliografie; adaugă R.
Bratož, op. cit., în Klio, 72, 1990, 2, passim; P. F. Barton, op. cit., 182-229; Westillyricum
und Nordostitalien...; M. Mirković, op. cit., 56; G. Atanasov, Dorostorum and the Dorostorum
Bishopric throughout the Early Byzantine Period (end of the 4 th -7 th Century), în R.
Ivanov, G. Atanasov, P. Donevski, op. cit., 334.
275
Expresie împrumutată de la M. Banniard, Conflits et compromis langagiers en
Occident latin: de la crise culturelle à l’invention linguistique (III e – X e siècle), în East and
West: Modes of Communication. Proceedings of the First Plenary Conference at Merida,
edited by E. Chrysos and J. Wood, Leiden-Boston-Köln, 1999, 223-242.
276
P. Testini, op. cit., 561, care plasează fenomenul sun papa Gregorius Magnus
(590-604). Ideea este susţinută, într-un anumit fel, şi de G. Schramm, care scria că basilica
a dispărut în acele zone unde limba vulgară a fost însotiţă de texte religioase şi s-a impus în
regiunile unde limba vulgară nu a căpătat statul unei limbi de cultură − op. cit., 78, 79.
277
S. Goicu, Contribuţii lingvistice la istoria spiritualităţii creştine, Timişoara, 2003, 28-41.
278
P. F. Barton, op. cit.
279
N. Zugravu, Romanitatea orientală…, 41, cu bibliografie.