Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

DIN NOU DESPRE BASILICA-BISERICĂ 255
autor al unor „cărticele” compuse pentru cei care urmau să se convertească
„într-o limbă simplă şi clară” („simplici et nitido sermone”), cum scria Gennadius
de Massilia 19 , desemna „clădirea de cult” tot prin termenul ecclesia –
fapt neobservat de Pârvan –, aşa cum o arată fără echivoc predica intitulată De
lapsu virginis consecratae („Carte despre o fecioară căzută”) 20 , amintită, de altfel, de
istoricul român 21 .
Din analiza întreprinsă de Vasile Pârvan rămân câteva elemente viabile,
asupra cărora vom mai reveni: ecclesia este termenul mai vechi pentru
a desemna „comunitatea” şi „locul de cult”, basilica fiind atestat abia la începutul
veacului al IV-lea; vehicularea lui cu sens creştin în stânga Dunării
s-a putut datora legăturilor cu sudul imperial şi prezenţei latinofonilor originari
de aici; creştinismul nord-danubian a evoluat, de la un anumit moment,
în izolare, care n-a rămas fără urmări în formarea vocabularului creştin.
Făcând un salt în timp de mai bine de opt decenii de la publicarea
Contribuţiilor pârvaniene, vom semnala un studiu mai amplu, din 1995, al
lui Gottfried Schramm, dedicat Europei de sud-est şi transmiterii cuvintelor
desemnând construcţiile în cadrul comunităţilor de credincioşi (Südosteuropa
und die Übertragung von Bauwörtern auf die Gemeinschaft der
Gläubigen) 22 . Adept consecvent al „catastrofei” romanităţii dunărene în secolele
VI-VIII şi al genezei sudice a poporului român 23 , lingvistul de la Freiburg
plasează însuşirea terminologiei creştine de către strămoşii românilor
(„Urrumänen”) într-un spaţiu unde au trăit în veacurile VII-IX „într-o simbioză
strânsă” („eine enge Symbiose”) cu cei ai albanezilor („Uralbaner”) –
se… el rămase numai ca element al limbii culte şi, cu cât limbile romanice se definiră mai
mult ca atare, al limbii latine moarte”; vezi, de asemenea, p. 210.
19 Gennad., Vir. ill., 22.
20 Nicet., Lapsu, II, 6: „Incedebas in Ecclesia tanquam columna illa…” („Păşeai în
biserică ca porumbiţa…”) (PL, XVI, col. 369); VI, 22: „Quomodo tibi in actu illo ignominioso
non veniebat in mentem habitus virginalis, processus in Ecclesiam inter virgineos
choros?” („Cum de nu ţi-a venit în minte cu ocazia acelui act ruşinos haina de fecioară,
procesiunea în biserică în ceata fecioarelor?”) (PL, XVI, col. 373); VI, 24: „Nonne vel illum
locum tabulis separatum, in quo in Ecclesia stabas, recordari debuisti…” („Ar fi trebuit săţi
aduci aminte de acel loc despărţit cu icoane, unde stăteai în biserică…” (PL, XVI, col. 374).
21 V. Pârvan, op. cit., 262, nota 769.
22 G. Schramm, op. cit., 58-82. Textul a fost reluat în idem, Ein Damm bricht. Die
römische Donaugrenze und die Invasionen des 5.-7. Jh. im Lichte der Namen und Wörter,
München, 1997, 344-355.
23 Idem, Die Katastrophe des 6. bis 8. Jahrhunderts und die Entstelung des rumänischen
Volkes, în Die Völker Südosteuropas im 6. bis 8. Jahrhundert, herausgegeben von
B. Hänsel, Berlin, 1987, 85-93.