Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE 341
theopashită prin aşa-numitul Tomos ad Armenios, că se referă la Dacia – provincie
care „participă... la renaşterea constantiniană şi teodosiană” (p. 33), şi la Moesia
Inferior atacată în 323 de thervingi (p. 36), dar la momentele respective provinciile
amintite nu mai existau, că nu ştie cauza pentru care Constantinus a emis decretul
din 28 aprilie 323 de pedepsire a celor care acordau ajutor barbarilor (p. 36) 5 , că nu
este la curent cu noile descoperiri din domeniul arheologic şi epigrafic ce privesc
istoria Dobrogei romano-bizantine 6 etc.
Dorind, totuşi, să convingă cât de departe a pătruns în analiza unor subiecte
de natură istorică, teologică, lingvistică ş.a., induce în eroare cititorul cu exprimări
fără acoperire în realitatea istorică, unele de neînţeles şi greşite din punct de vedere
gramatical, probând lipsă de profunzime; unele au pretenţii de subtilitate, fiind
ornate cu expresii greceşti, cuvinte evidenţiate prin caracter bold sau trimiteri la părinţi
bisericeşti, Hegel, Blaga, Culianu şi alţii, dar sunt fie siropoase, fie alambicate
într-un limbaj găunos, provocând hilaritate: p. 38: „Între anii 367-369, în cadrul
expediţiei contra goţilor nord-dunăreni, pătrund trupe şi în Scythia (să înţelegem că
până atunci nu existau?). Urmarea acestei măsuri (care?) a fost pierderea
subsidiilor (de către cine?), (sic!) prin pacea de la Noviodunum”; p. 42: „Datorită
foederati-lor, Scythia devine provincie romană doar formal (!), pentru că nesiguranţa
vieţii a determinat apariţia procesului de ruralizare (!)”; p. 47: „Momentul
este posterior luptelor cu herulii care în anul 512 fuseseră primiţi în Imperiu şi ai
căror urmaşi formau în secolul al VI-lea un element de bază al armatei bizantine în
anul 545 are loc atacul asupra Thraciei (!)”; p. 56: „Organizarea limes-ului, administraţia
imperială din Nordul (sic!) Dunării (!) şi Scythia au garantat din punct de
vedere politic, militar şi juridic, (sic!) statutul provincial (!) (al cui?)”; p. 172: „Sintagma
«Tatăl tuturor oamenilor» impune prototipul părintelui duhovnicesc a cărui
virtute principală este responsabilitatea faţă de cei care îl ascultă... unitatea poporu-
5 Cîteia scrie că împăratul, obţinând titlul de Gothicus victor ac triumphator, „emite un
decret de pedepsire a celor ce acordau ajutor barbarilor” (p. 36). Această motivaţie greşită e completată,
într-un fel, cu afirmaţia, la fel de eronată, de la p. 37, nota 32, conform căreia „decretele imperiale
împotriva celor care îi ajutau pe barbari” aveau drept cauză „pericolul” pe care îl constituia alianţă
dintre barbarii înrolaţi în armata romană şi cei nord-dunăreni. Or, măsura lui Constantinus din 28
aprilie 323 (CTh, VII, 1, 1) nu era decât o represiune a locuitorilor provinciilor care făcuseră parte din
domeniul stăpânit de Licinius, care sprijiniseră pe barbarii veniţi în ajutorul acestuia (Socr., HE, I, 14).
6 Un singur exemplu: vorbind despre „măsurile politico-militare de fortificare a limes-ului,
de respingere a atacurilor barbare şi de rezidire a cetăţilor distruse în urma unor astfel de atacuri” (p.
33), Adriana-Claudia Cîteia nu aminteşte documentul epigrafic de la Halmyris publicat de peste un
deceniu, de-o excepţională importanţă pentru politica defensivă a primei tetrarhii la Dunărea de Jos –
cf. M. Zahariade, Inscripţia de fundaţie din timpul primei tetrarhii de la Hamlyris (Murighiol, jud.
Tulcea), în Pontica, 27, 1994, 173-186 (AÉ, 1995, 1345 = C. C. Petolescu, în SCIVA, 48, 1997, 4, nr.
720); idem, The Halmyris Tetrarchis Inscription, în ZPE, 119, 1997, 221-236 (AÉ, 1997, 1318a-b);
idem, The Tetrarchis Building Inscriptions and the Lower Danubian Limes, în XI Congresso Internazionale
di Epigrafia Greca e Latina, Roma, 18-24 settembre 1997. Preatti, Roma, 1997, 637, 642, nr.
6; A. Suceveanu, M. Zahariade, Inscripţiile, în A. Suceveanu, M. Zahariade, F. Topoleanu, Gh.
Poenaru Bordea, Halmyris. Monografie arheologică, I, Cluj-Napoca, 2003, nr. 1, 115.