Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

224
Nelu ZUGRAVU
asemenea lui Fronto, relatau războiul oriental al lui Lucius Verus a fost aspru
ironizat de Lucianus din Samosata (cca 115-cca 180) 46 .
Renumele celui de-al doilea Antonin dăinuia şi prin vasta operă constructivă,
pe care, în a doua jumătate a secolului al II-lea, o evoca în termeni
laudativi Pausanias 47 , grec care nu l-a agreat în mod special pe Traianus,
comparativ cu împăraţii filoeleni Augustus, Nero, Hadrianus şi Marcus Aurelius 48 .
Sub Severi (193-235), amintirea lui Traianus era încă vie. Chiar întemeietorul
dinastiei, pentru care principele ideal şi „ruda” apropiată a fost Marcus
Aurelius 49 , n-a ezitat să-şi sublinieze „descendenţa” traianică, numindu-se divi
Traiani abnep(otis) 50 , divi Traiani Parthici abnep(oti) 51 sau divi Traiani
Arabici Parthici abnepoti 52 . Tot atunci s-a realizat cel mai conturat şi mai
elogios portret al împăratului. El poartă semnătura lui Dio Cassius – grec din
Bithynia pătruns în Senat şi apropiat al lui Severus Alexander (222-235) –,
dar liniile sale fundamentale se originează, neîndoielnic, în ideologia înaltului
corp politic 53 . Istoricul nota, mai întâi, ca un aspect cu totul deosebit, modificarea
principiilor „constituţionale” ale monarhiei petrecută o dată cu numirea
lui Traianus ca împărat – înlocuirea succesiunii gentilice cu adopţia meritocratică
sancţionată de divinitate şi accesul provincialilor la tron 54 . Faptul
46
Lucian din Samosata, Cum trebuie scrisă istoria, 14-23.
47
În comparaţie, de exemplu, cu Augustus, Nero, Hadrianus sau Marcus Aurelius
– vezi A. Jacquemin, Pausanias et les empereurs romains, în Ktèma, 21, 1996, 29-42; M.
Piérart, La place de Rome dans la vision culturelle de Pausanias d’après le livre II, în L’ecumenismo
politico…, 149-163.
48
Paus., V, 12, 4.
49
Dio Cass., LXXV, 7; 8; LXXVI, 9; Aur. Vict., Caes., 13, 30; SHA, Comm.,
XVII, 11-12; Seu., XI, 4; XII, 8; XIX, 3; Get., II, 2; AE, 1988, 979; 1991, 728; 1993, 1789;
2001, 3258, 2161 etc.; D. Baharal, Portraits of the Emperor L. Septimius Severus (193-211
A.D.) as an Expression of his Propaganda, în Latomus, 48, 1989, 3, 566-580; idem, The
Portraits of Julia Domna from the Years 193-211 A.D. and the Dynastic Propaganda of L.
Septimius Severus, în Latomus, 51, 1992, 1, 110-118; S. Sowers Lusnia, Julia Domna’s
Coinage and Severan Dynastic Propaganda, în Latomus, 54, 1995, 1, 119-140; A. V. Siebert,
Porträtabsicht und Porträtwirkung. Gedanken zu zwei Kaiserinnenporträts in Hannover, în
Ch. Kunst und U. Riemer (Hrg.), Grenzen der Macht. Zur Rolle der römischen Kaiserfraun,
Stuttgart, 2000, 32-36, Abb. 1-2.
50
EHD, 27165, 31143.
51
EHD, 28663, 28678, 28732, 22847, 23465, 20066, 20072, 21350, 26097, 26199,
37965, 42182, 42626, 42627, 43358.
52
EHD, 21353.
53
Vezi şi G. Zecchini, op. cit., 128.
54
Dio Cass., LXVIII, 3-4.