Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE 329
de mai veche origine, că nu tot ce se publică în Occident este neaparat şi bun. Fiind
întru totul de acord cu Odahl că împăratul Constantin trebuie plasat printre personalităţile
remarcabile ale Antichităţii (p. 251-252), ne distanţăm de el spunând,
împreună cu alţi istorici, că măreţia principelui amintit nu stă în faptul că a fost
creştin, aşa cum nici măreţia lui Alexandru cel Mare, Scipio Africanul, Iulius
Caesar, Traian şi „«împăraţii cei buni»”, cu care Odahl îl compară (p. 252), nu stă
în faptul că au fost păgâni; toţi au fost oameni politici. Din acest punct de vedere,
scriitorii antici l-au judecat mult mai nuanţat: Eutropius scria că în prima parte a
domniei a fost un bărbat care merită să fie comparat cu cei mai buni împăraţi, pe
când în ultima – cu unul de rând. Într-un mod similar gândea şi Pseudo-Aurelius
Victor: în primii zece ani a fost incomparabil (praestantissimus), în următorii zece
s-a comportat ca un hoţ (latro), iar în ultimii zece, prin lipsă de măsură, a ajuns
asemenea unui copil (pupillus).
Nelu ZUGRAVU
WARREN TREADGOLD, O istorie a statului şi societăţii bizantine [A History of
the Byzantine State and Society], vol. I (284-1025), vol. II (1025-1461),
Traducere de MIHAI-EUGEN AVĂDANEI, Ediţie de VICTOR SPINEI şi
BOGDAN-PETRU MALEON, Prefaţă de VICTOR SPINEI,
Institutul European, Iaşi, 2004, 1039 p.
Within a historiography about Byzantium that does not allow much originality,
the American historian, Warren Treadgold, professor at Saint Louis University
(Missouri), managed to realize a synthesis that personalized him. His discourse
refers to the Byzantine state and society, a very important conceptual and sociopolitic
report, as, the author says, „Byzantine society, originally defined by the
state, was constantly changed by it” (p. 13). And that „the Byzantine state and the
Byzantine society did not always match each other, since the state could have weak
influence over some of its subjects, but strong influence over others who lived
outside Byzantine rule” (p. 24).
The work of the American Byzantine historian fundamentally relies on
sources, on „as many of the Byzantine sources as I could”, which he reads again, a
fact that keeps him away from the temptation of a „history of modern scholarship
on Byzantium” (p. 11-12). A notorious specialist, with an impressive bibliography
(see Victor Spinei’s Preface, p. 7-10), Warren Treadgold has focused his synthesis
on the Byzantine Empire’s structures of resistance, namely space, human resources,
army and finances. The events, especially the military ones, and the personalities,
especially the emperors, for whom he shows a real preference, do not
dominate, do not stifle the text. The historic fact is subordinated to determinations
for explaining both the „strength” and the „weaknesses” of Byzantium.