Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

364
NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE
autohton a fost anihilat. În acelaşi timp însă,
unele valori tradiţionale s-au dovedit viabile,
ceea cea a dat specificul romanităţii norddunărene.
Însuşirea cultelor romane de către
autohtoni a reprezentat factorul decisiv al
romanizării Daciei, asimilarea valorilor culturii
spirituale a marcat integrarea definitivă
a geto-dacilor în universul roman.”
Ibidem, p. 89: „De la crearea Moesiei, acest
teritoriu a fost puternic apărat de unităţi militare:
două legiuni pe vremea lui Tiberius,
trei sub Augustus /sic!/, patru sub Vespasian
şi cinci în timpul lui Domiţian şi Traian: III
/sic!/ Flavia Felix cu castrul de legiune la
Singidunum–Belgrad; VII Claudia la Viminacium–Kostolac;
I Italica la Novae–Sistov
/sic!/; XI Claudia la Durostorum–Silistra şi
V Macedonica la Troesmis–Igliţa, Turcoaia”.
Ibidem, p. 139: „Debutând sub semnul pagânismului,
secolul IV a sfârşit sub zodia creştinismului
triumfător.”
Ibidem, p. 142: „Consolidarea lor şi întărirea
legăturilor cu biserica din imperiu au fost
favorizate, începând cu ultimele decenii ale
secolului IV, de extinderea jurisdicţională
aici a episcopiei de Constantinopol asupra
eparhiilor din Thracia şi a «ţinuturilor barbare»
dependente de acestea.”
„Se poate considera că în primul sfert al secolului
IV, în «Gothia» de dincolo de Istru
exista deja o episcopie ortodoxă, a /sic!/
cărei titular, Theophilus, ar fi participat la
sinodul ecumenic de la Niceea...”.
„Aflate sub obedienţa respectivei episcopii,
au existat mai multe nuclee de creştini orto-
credinţe de altă sorginte şi cu alte modalităţi
de manifestare. În acest fel, o bună parte a
patrimoniului spiritual autohton a fost anihilat...;
în acelaşi timp, însă, unele valori tradiţionale
s-au dovedit viabile..., ceea ce a
dat specificul romanităţii nord-dunărene.
Aşa cum s-a arătat în istoriografie, însuşirea
culturii spirituale // [p. 84] romane de către
autohtoni reprezintă factorul decisiv al romanizării...
cu alte cuvinte, asimilarea valorilor
culturii spirituale marchează integrarea
definitivă a geto-dacilor în universul
roman.”
Ibidem, p. 14: „două /legiuni – n.n./ sub
Tiberius, trei după desfiinţarea regatului trac
al odrysilor, patru sub Vespasian şi, în sfârşit,
cinci sub Domiţian şi Traian – IIII Flavia
Felix la Singidunum-Belgrad, VII Claudia la
Viminacium-Kostolac, I Italica la Novae-
Şviştov, XI Claudia la Durostorum-Silistra,
V Macedonica la Troesmis-Igliţa, Turcoaia”.
N. Zugravu, Geneza creştinismului popular
al românilor, Bucureşti, 1997, p. 225: „Debutând
sub semnul păgânismului intransigent,
el /secolul al IV-lea – n.n./ a sfârşit
sub zodia creştinismului triumfător.”
Ibidem, p. 334: „Răspândirea creştinismului
în spaţiul extracarpatic şi consolidarea legăturilor
dintre comunităţile nord-dunărene şi
cele din Imperiu au fost favorizate, de asemenea,
de extinderea, începând din ultimele
decenii ale veacului al IV-lea, a ariei jurisdicţionale
a arhiepiscopiei de Constantinopolis
asupra eparhiilor din dioceza Thracia
şi a «ţinuturilor barbare» dependente de aceasta.”
„Dacă e să dăm crezare opiniilor unor analişti,
în cel dintâi sfert al veacului IV, în
«Gothia» de dincolo de Istru exista deja o
episcopie ortodoxă, al cărei titular, Theophilus,
ar fi participat la sinodul ecumenic de la
Nicaea...”
„pe parcursul secolului al IV-lea în zona
extracarpatică au existat mai multe nuclee