Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

350
NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE
Maximianus – n.n./ Galerius, Cezari (sic!) /unul era Augustus, celălalt – Caesar –
n.n./ în Răsăritul Imperiului”; p. 43: „victoria romană (!) de la Netao” din anul 454
(de fapt, e vorba de succesul coaliţiei barbare conduse de gepizi); p. 48: „între anii
541-543 /regele persan Chosroes I – n.n./ preia Lazium şi Iliria (sic!) (e vorba de
Iberia – n.n.)”; p. 59 : dioceza „Asia” în loc de Asiana; p. 223: victoria lui Constantinus
asupra lui Licinius în 323, dar ea a avut loc în 324; p. 227: „localul curiei
Senatului (sic!) de pe Capitoliu (!)”; p. 268: „Părinţilor Patristici (!)”; passim:
Capadoccia, capadoccieni, Frigia, Paflagonia, Libia, Siria, Trulan în loc de, respectiv,
Cappadocia, cappadocieni, Phrygia, Paphlagonia, Libya, Syria, trullan etc.
Adriana-Claudia Cîteia nu este la curent cu sursele istorice traduse în română,
drept pentru care unele sunt citate prin intermediari – de exemplu, De fide a
lui Ambrosius (p. 31, nota 10), Despre preoţie al lui Ioan Chrysostomos (p. 181),
Relatio a lui Symmachus (p. 355) – sau pur şi simplu le menţionează fără să se
indice ediţia la lista bibliografică – de exemplu, Pedagogul a lui Clement Alexandrinul
(p. 135, nota 99), Despre moralitate a lui Cyprianus (ibidem) ş.a. De altfel,
adesea, autoarei noastre îi este mai comod să preia informaţiile din izvoare din
bibliografia secundară decât să le caute cu răbdare şi atenţie – de exemplu, în
FHDR, II; e drept că atunci când o face, dă naştere la absurdităţi precum cea despre
Zosimos şi istoria sa ecleziastică amintită mai sus.
Preţiozitatea Adrianei-Claudia Cîteia în materie de utilizare a izvoarelor,
care ascunde, în fapt, o crasă lipsă de onestitate, căci ea dovedeşte faptul că sursele
respective nu au fost niciodată consultate direct, a dat naştere la o situaţie anormală
pentru o lucrare cu pretenţii ştiinţifice: în notele infrapaginale sau la Bibliografia
selectivă, titlurile multor scrieri ecleziastice sunt redate în română, deşi se indică
drept ediţie Patrologia Graeca sau Patrologia Latina. Uneori însă, în cadrul aceluiaşi
capitol, apar ambele forme – română şi latină. Mai mult, ca argumente suplimentare
că autoarea n-a văzut tomurile vestitei colecţii Migne şi că nu ştie să le folosească,
unele nu sunt incluse în Bibliografia selectivă, numărul lor este scris când
în caractere latine, când în caractere arabe, iar trimiterea nu se face la coloana care
conţine textul, cum e normal, ci la pagină! 19 . Preţiozitatea e dublată adesea de neglijenţă,
derutând complet pe cititor. De exemplu, scrierea lui Ioan Chrysostomos
Omilia III ad Corinthios apare la p. 170, nota 151 ca găsindu-se în PL, LI, dar la p.
576 ea figurează în PG, LI! De asemenea, tratatul acestuia Despre preoţie este citat
la p. 170, nota 151 şi la p. 576 după traducerea din nr. 10 al revistei BOR / 1957,
19 Compară, de exemplu, p. 135, nota 99 cu p. 575 (scrierea lui Augustinus), p. 173, nota
161 cu p. 178, nota 171 şi cu p. 390, nota 4) (scrierea lui Vasile cel Mare), p. 175, nota 164 cu p. 576
(scrierea lui Ioan Chrysostomos), p. 201, nota 224 cu p. 575 (scrierea Sf. Cyrillus), p. 211, nota 7 cu
p. 212, nota 8, p. 213, nota 11 (scrierea lui Augustinus) etc.