Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

318
NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE
parturiens) sau al lui Hercules nebun (Hercules furens), ţine să amintească de uciderea
involuntară a Sabinei Poppaea (p. 106-110), care, asumându-şi chipul lui Periandru,
tiranul Corintului din prima jumătate a secolului al VI-lea î.H., urmăreşte
să dea o „explicaţie” ascunsă actelor sale îndrăzneţe, dar care scandalizau pe contemporani
(incestul cu cea care l-a zămislit, pietatea exagerată pentru diva Poppaea
Augusta, intenţia de a săpa un canal prin istmul Corint, imaginea tiranică şi violentă
a exercitării puterii) (p. 110-112), care, dând femeilor creştine pedepsite după
Marele Foc din vara lui 64 câte un urcior găurit şi apoi asmuţind asupra lor animalele
flamânde, doreşte să reînvie mitul lui Alctaeon şi al Danaidelor (p. 121-125),
care, construind Domus Aurea, se înfăţişează ca un alt Phaeton – Noul Soare (p.
126-135), care, căsătorindu-se după toate uzanţele cu libertul Sporus, emasculat şi
numit „Sabina”, şi organizând vulgarele şi scandaloasele banchete din 59 şi 64,
„juca rolul de Saturnalicius rex”, vizând, după modelul lui Marcus Antonius, sfidarea
normelor acceptate (p. 144-173), care, teatralizând până la extrem primirea „solară”
a regelui part Tiridate în 66, a pus în congruenţă triumful roman, ceremonialul
part şi elementul spectacular, înfăţişându-se ca Soarele însuşi (p. 213-220) etc.
Aşadar, după Edward Champlin, „experimentele estetice” reprezintă „cheia” (p.
135) înţelegerii lui Nero. Ele înfăţişează un suveran care se străduieşte să justifice
acte „esenţialmente de nejustificat” (p. 112), să propună supuşilor săi o concepţie
nonromană, olimpiană, elenistică, dezinhibată, de exercitare a puterii imperiale (p.
113), să conceapă principatul ca pe o operă de artă. Istoria nu i-a dat dreptate, mitul – da.
Nelu ZUGRAVU
IOAN PISO, An der Nordgrenze des Römischen Reiches. Ausgewählte Studien
(1972-2003), Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 2005 (HABES 41), 527 pag.
Culegere de studii foarte utilă, deja apreciată foarte favorabil în critica de
specialitate 1 . Ea adună contribuţiile profesorului Piso risipite prin periodice sau volume,
dintre care unele sunt mai greu accesibile istoricului român al Antichităţii.
Fie că se referă la organizarea administrativă a Daciei (p. 23-37, 143-150), fie tratează
evenimente politice (p. 51-59, 61-66, 95-107, 347-355), fie privesc viaţa municipală
şi statutul juridic al unor aşezări (p. 151-193, 195-201, 273-293, 435-457,
487-506), fie iau în discuţie aspecte de natură socială (p. 209-229, 249-255, 357-
362), militară (p. 109-142, 363-373, 375-399, 401-428) sau religioasă (p. 39-50,
85-93, 203-207, 231-242, 429-434, 467-486), fie abordează probleme de onomastică
(p. 13-21, 67-83, 243-248, 257-263, 459-466) ş.a., aceste materiale demonstrează
un înalt profesionalism, o stăpânire perfectă a domeniului epigrafiei, o in-
1 Ch. Epplett, în BMCRev, 2006.10.09